Nicolae Negru // Statutul limbii ruse în Republica Moldova, palatul lui Putin și declarația de război civil a lui Dodon

Semne diacritice

Reacția virulentă, necivilizată din partea Rusiei la decizia Curții Constituționale privind statutul limbii ruse în Republica Moldova poate avea două motive: 1) că Moscova stă în spatele inițiativei respective a PSRM, investind nu numai bani, ci și emoții; 2) că i s-a oferit un prilej să sustragă măcar un pic atenția rușilor de la palatul lui Putin din Ghelendjik și arestarea lui Navalnîi.

E jenant că MID a ajuns să o atace pentru eșecul răsunător al unei inițiative proruse dubioase pe Maia Sandu, știind bine că, spre deosebire de Rusia, unde Putin are puterea unui țar, președinele Republicii Moldova nu le poate dicta judecătorilor Curții Constituționale. S-a făcut caz din faptul că unii dintre membrii CC ar deține cetățenia română, dar, după cum bine a remarcat Ziarul NAȚIONAL, s-a ignorat că și de cealaltă parte, al inițiatorilor, apărătorilor și al votanților legii care privilegiază limba rusă, există persoane cu cetățenie română. Aceste detalii vorbesc despre „obiectivitatea Moscovei”, despre dorința ei de scandal.

Ambasada Rusiei la Chișinău a văzut în decizia CC „retragerea statutului de limbă de comunicare interetnică limbii ruse”, ceea ce e un fals nerușinat. Acest statut, acordat în 1989, nu se regăsește în Constituția Republicii Moldova, adoptată în 1994. Nu poți să retragi ceea ce nu există, CC doar a interpretat Constituția, nu a rescris-o. Iar trimiterile Ambasadei la „consecințele șovinismului antirusesc” din anii 80-90 ne-au făcut să ne amintim de consecințele șovinismului antitătaro-mongol din Rusia secolului XIII până în ziua de azi. Ca să nu mai vorbim despre șovinismul antigerman.

Rolul de „limbă de comunicare interetnică” pentru limba rusă trebuia să fie cireașa de pe tortul „Ne luăm Moldavia înapoi”, preparat de Moscova, sub pretextul „dezoligarhizării”, în vara anului 2019. Pentru aceasta s-a pus la cale constituirea majorității parlamentare neformale Dodon-Șor-Plahotniuc și adoptarea în regim de urgență a proiectelor de legi (printre care și legea antipropagandei ruse) care să marcheze revenirea Republicii Moldova în sfera de influență a Rusiei. Înfrângerea lui Dodon în alegerile prezidențiale a determinat Kremlinul să-și intensifice acțiunile.

Drepturile vorbitorilor de limbă rusă sunt respectate în Republica Moldova, altfel de ce ar fi tăcut Moscova și Ambasada Rusiei până acum? Legea adoptată de socialiști și „suplimentele” pro-Șor și pro-Plahotniuc era destinată funcționarilor, vânzătorilor și altor reprezentanți din sfera serviciilor care nu vorbesc limba română și refuză în mod sfidător să o vorbească. Astfel se legaliza șovinismul reminiscent, nostalgic, dreptul ca șovinii ruși din sfera serviciilor să nu răspundă în limba română când ne adresăm lor în limba română.

În opinia analistului politic Vitali Andrievski, legea lingvistică ar fi provocat pasiuni politice inutile. „Moldovenii trec cu ușurință la limba rusă în comunicarea cu cei care nu vorbesc limba de stat, dar dacă ei sunt forțați să facă aceasta în baza legii, situația curentă doar se va înrăutăți”, a opinat Andrievski, citat de Reuters. Cetățenii vorbitori de rusă sunt folosiți din nou de Moscova, ca în anii 80-90, în interesele sale neoimperiale.

Disperat, agonizând după înfrângerea rușinoasă în alegeri, Dodon a promis Moscovei că, la prima ședință a Legislativului, majoritatea socialisto-șoristă-plahotniucistă va adopta din nou legea declarată neconstituțională de către CC. Ceea ce e grav, e de fapt o declarație antistatală, de sabotaj, de nesupunere Constituției, de război civil. După cum remarca Ion Buraga în Ziarul NAȚIONAL, intenția sa se pretează definițeiei prostiei (care definiție îi este atribuită lui Einstein): să repeți aceleași acțiuni în speranța că vei obține un rezultat diferit.