România magnetică (2)

Semne diacritice

Cetățenii români din Republica Moldova au mers ieri să aleagă noul președinte al României. Cozile interminabile din fața secțiilor de votare din Chișinău, Bălți și alte localități, faptul că nu toți cei veniți la votare au putut vota spulberă mitul că moldovenii își redobândesc cetățenia română doar pentru a călători în Europa. Recordul de participare denotă un interes crescând față de România și relațiile ei cu Republica Moldova. Împreună cu alți români din afara României, basarabenii au fost prezenți și la secțiile de votare din străinătate, Paris, Londra, Munchen, Madrid, Roma etc.

Pe de altă parte, rezultatul votării din Republica Moldova reflectă fie o deficiență de informare, o inadecvare la realitățile și problemele României, fie o abordare provincială, „egoistă”, o hiperbolizare a interesului local, în condițiile în care interesul național este mai puțin accesibil, mai dificil de înțeles. Ca și până acum, alegătorii din Republica Moldova au demonstrat că apreciază concurenții electoral altfel decât alegătorii din România. Fiindcă s-au arătat sensibili și receptivi față de politicienii care pronunțau cel mai des cuvântul „unire” (unii dintre care politicieni și-au făcut iluzia că dețin monopolul asupra votului basarabean), promisiunile de unire au curs din abundență și răsplata pare să fi fost pe măsură. Iohannis a plătit pentru „decență”. Deși conștient că „fără votul basarabenilor, niciun președinte al României nu ar fi un președinte împlinit”, el nu a promis „marea și sarea”, limitându-se la obiective de ordin general.

Retorica Unirii poate fi și este speculată cu abilitate de toți politicienii de la București, însă le oferă anumite avantaje celor de la putere, care dispun de posibilități de „ilustrare”, de demonstrare a unionismului prin anumite fapte. Noutatea acestui an este și implicarea în alegerile prezidențiale din România a unor forțe politice locale din Republica Moldova, parteneriatele încheiate dintre partidele de la Chișinău și București, prin intermediul apartenenței la aceleași „familii” politice europene.

Oricum, în mod paradoxal, votul basarabenilor devine impredictibil prin predictibilitatea sa, prin faptul că tot mai mulți concurenți electorali de la București încearcă să-i influențeze și să-i atragă de partea sa, crezând că au în mănă cheia către inimile lor.

Mulți români de peste hotare nu au reușit să voteze și aceasta aruncă o umbră de îndoială asupra modului în care Guvernul de la București și-a făcut datoria în ce privește asigurarea exercitării dreptului de vot pentru toți românii. Obligația de a completa o declarație precum că nu ai mai votat în alte locuri, lipsa formularelor respective a îngreunat în mod vizibil procesul de votare.

Dacă mai iei în calcul și numărul insuficient de secții de votare la Chișinău, insuficiență constatată la toate scrutinele precedente, te alegi cu impresia că „cineva” cu putere de decizie nu a dorit, din anumite motive, ca tu să votezi și a încercat să dea vina pe ambasadori sau „provocatori”. Și atunci cauți să afli motivul ascuns al acestei nedorințe. Vom vedea în turul doi cât de mare a fost nemulțumirea alegătorilor de duminică.