Premiul Național are nevoie de Paul Goma

Semne diacritice

Scriitorul Paul Goma a fost propus pentru Premiul Național, acordat de Guvernul Republicii Moldova. Este o veste care îi face să tresară nu numai pe cei interesați de lumea literară, de premii și distincții, ci și pe căutătorii de dreptate, pe cei care cred că statul, societatea noastră au niște polițe de plătit, niște adevăruri de recunoscut, fără de care nu e posibilă însănătoșirea morală, găsirea unui echilibru, împăcarea cu noi înșine.

Simpla enumerare a instituțiilor cărora le aparține această propunere - Uniunea Scriitorilor, Institutul de Filologie al Academiei de Științe, Teatrul „Eugene Ionesco” - mă scutește de a vorbi despre meritele literare ale lui Goma. Scriitori importanți ca Vladimir Beșleagă, Andrei Țurcanu, Val Butnaru, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Nicolae Esinencu au apreciat scrisul său și s-au pronunțat în sprijinul inițiativei de a-i acorda Premiul Național.

Primele fragmente Din Calidor le-am ascultat, între bruiaje, la Radio „Europa Liberă”, în perioada când URSS mai părea încă o „cetate inexpugnabilă”. Descopeream o altă Basarabie, decât cea descrisă în culori sumbre de „literatura sovietică moldovenească”. Nu era Basarabia argaților și chiaburilor vampiri, prăfuită, agresivă și flămândă, care se hrănea doar cu „mămăligă rece și ceapă”, ci semăna mai mult cu Basarabia părinților mei, policromă, feerică, scânteietoare, vivace.

Goma întruchipează destinul basarabeanului refugiat, al intelectualului din satele Basarabiei care s-a retras în grabă peste Prut, înspăimântat de pericolul bolșevic, pe care alți basarabeni nu au fost capabili să-l anticipeze, plătind pentru aceasta cu prețul vieții lor. Este un membru lipsă al familiei noastre, pe care l-am pierdut în perioada războiului, a ocupației sovietice și, din motive ciudate, preocupați de propria supraviețuire, l-am dat uitării, ne-am dezis de el, cum ne-am dezis, un timp, de cei deportați și dispăruți în Gulag.

Podurile de flori peste Prut, în anii ’90, au fost „construite” pentru circulația memoriei în ambele sensuri (atunci, a fost „recuperat”, parțial, ca să fie dat uitării din nou un Eugen Coșeriu, atunci, de altfel, regretații Andrei Vartic și Valeriu Babanschi au publicat la Chișinău, cu permisiunea autorului cărțile Din Calidor și Arta Refugii), dar lucrul nu a fost dus până la capăt, fiindcă foarte curând s-a schimbat „paradigma” puterii și sârma ghimpată n-a mai fost ridicată de pe linia frontierei dintre „două state românești”. Aceasta s-a întâmplat abia după 7 aprilie 2009, când tinerii au ieșit în stradă să protesteze împotriva regimului care încerca să ne mențină în tiparele reînnoite ale unui moldovenism mutant, mankurt, românofob.

E timpul să-i „recuperăm” definitiv pe basarabenii plecați peste Prut, să ne amintim de ei, să-i recunoaștem drept ai noștri, iar aceasta presupune o rememorare a trecutului, o „resurecție” identitară, o revenire în propria noastră familie, o recunoaștere, împotriva reflexelor condiționate de propaganda sovietică, a românității noastre.

Atunci când Goma nu a avut unde să fugă, el a rezistat cu dârzenie, curajos și demn, preferând Gherla compromisului cu regimul totalitar, salvând reputația intelectualității române de pe ambele maluri ale Prutului. Fiindcă nu a putut fi înfrânt moral, a fost expulzat, repetând într-un fel destinul disidentului rus Aleksandr Soljenițîn. Incomod, intransigent, fără să ezite a spune adevărul așa cum îl vede el, și-a atras inevitabil tiruri critice, demolatoare, distrugătoare uneori, cum a fost după publicarea Săptămânii roșii, negându-i-se astfel până și „dreptul la eroare”, pe care i-l acordă anii de suferință grea. Sunt sigur că vom auzi voci și împotriva premierii sale de către Guvernul Republicii Moldova.

Dar nu Goma are nevoie de Premiul Național, ci Premiul Național are nevoie de Paul Goma. Valoarea, prestigiul și istoria acestui premiu sunt puse la încercare. Rămâne de văzut dacă vor înțelege acest lucru ceilalți scriitori-concurenți, dacă îl vor realiza membrii Comisiei pentru decernarea Premiului Național, membrii Guvernului, prim- ministrul Iurie Leancă.