O coaliție pe care nu a dorit-o nimeni sau dacă eram în locul lui Ghimpu

Semne diacritice

Modul cum s-a constituit Alianța pentru o Moldovă europeană a dezamăgit, a oripilat mai multă lume. Lipsa de reacție din partea Washingtonului, Bruxelles-ului, a Bucureștiului după anunțul făcut de Filat și Lupu este grăitoare în acest sens: prietenii, aliații Republicii Moldova au rămas fără cuvinte. După aproape două luni de „negocieri”, partidele proeuropene au născut o ființă politică fragilă, bizară (ca să nu spunem monstruoasă), dependentă de Partidul Comuniștilor, a căror europenitate mai urmează a fi demonstrată...

De ce a eșuat totuși efortul lui Filat, Lupu și Ghimpu în a construi o coaliție comună? Răspunsul nu este simplu. Impresia e că nimeni dintre ei nu a dorit-o în mod deosebit. Inclusiv Ghimpu.

Cel care a pus în mod categoric cruce pe o coaliție dintre PLDM, PD și PL a fost Marian Lupu, refuzând la un moment dat să mai negocieze, când părea că e nevoie de un mic efort pentru a reuși. PD s-a cramponat într-un mod indecent de Ministerul (bănos) al Transportului și s-a speriat, s-a opus, la fel de indecent venirii unui procuror străin.

Mai corect ar fi să spunem că e vorba de cineva din spatele lui Lupu. Căci liderul PD acceptase, în urma întâlnirii cu reprezentanții partidelor europene, să cedeze Ministerul Transporturilor și să fie numit un procuror general recomandat de Comisia Europeană. Nu neapărat unul străin. Nu este exclus ca relația cu PL să fi fost sacrificată de dragul relațiilor cu PCRM. S-ar putea să existe o înțelegere secretă între democrați și comuniști, ca primii să renunțe la alianța cu liberalii.

Din interese contrarii celor urmărite de PD, PLDM ar fi trebuit să lupte cel mai tare pentru o coaliție cu PL. Filat însă a acceptat prea repede schimbările propuse de Lupu în textul convenit cu participarea reprezentanților europeni. Ne-am fi așteptat ca PLDM să apere mai activ înțelegerea la care s-a ajuns, să depună efort pentru a apropia pozițiile PD și PL. Impresia e că Filat a dorit și în același timp nu a dorit alianța cu Ghimpu, care este o persoană incomodă, enervantă pentru el. De aceea, s-a lăsat în voia hazardului, pe mâna lui Lupu.

Și Ghimpu nu a demonstrat că vrea să participe la guvernare. Altfel, ar trebui să credem că e un naiv, un diletant în politică, improvizând, evaluând greșit poziția și posibilitățile partidului, crezând că poate dicta celorlalte două partide. Timp de o lună și ceva, el a insistat asupra partajării funcției de președinte al R. Moldova, ca apoi să vină cu alte condiționări ciudate, bizare, cum ar fi desființarea Companiei „Teleradio Moldova” și, în același timp, depolitizarea Consiliului de Observatori, transmiterea gazoductului Iași-Ungheni în posesia „Moldova-Gaz”, adică, de facto, în posesia „Gazprom”-ului etc., făcând astfel, conștient sau inconștient, jocul celora care nu doreau o coaliție cu PL, pierzând timpul prețios.

Declarația de vineri a PL, prin care se „renunța” la Ministerul Transportului, dacă acesta este înlocuit cu Ministerul Economiei sau Finanțelor, și se revenea la condiția unui procuror străin (în înțelegerea de marți fiind vorba că „procurorul general urmează a fi o persoană non-politică, desemnată în consultare cu Comisia Europeană”) nu exprima deloc o dorință de compromis, ceea ce corespundea iarăși intereselor PD.

Fiindcă dl Ghimpu îi învinovățește pe jurnaliști, bloggeri, comentatori politici pentru nereușita sa, le sugerează cum și despre ce să scrie, venim și noi cu o sugestie pentru strategia PL: dacă eram în locul lui Ghimpu și nu mă interesau funcțiile, după cum declară el, acceptam condițiile PD, cerând doar ca termenul elaborării măsurilor de depolitizare a instituțiilor de drept să fie redus la câteva luni. Făceam aceasta măcar pentru a-l pune pe Lupu în situația de a spune nu și de a înainta alte condiții la fel de „principiale”. Ghimpu l-a menajat pe cel ce stă în spatele lui Lupu. Poate nu a avut libertatea să-l pună la încercare?

Chiar și în condițiile acestea ar fi mai bine ca PL să participe la guvernare, decât să stea în opoziție. Viteza „trenului european” al Republicii Moldova va încetini de acum înainte, va depinde de Voronin. PD se va acomoda cu ușurință la „ritmul” dictat de PCRM, iar PLDM va fi nevoit să se supună, devenind astfel o „locomotivă” care trage niște vagoane prea grele pentru ea. Vom asista din nou, ca în perioada 2001-2009, la simularea mișcării, lucru obișnuit pentru Lupu.

Calculul că AME va capota în curând s-ar putea să fie greșit. În mod paradoxal, potențialul de rezistență al AME e mai mare decât al AIE, căci comuniștii nu sunt interesați de alegeri anticipate, iar PL și PSRM au împreună doar 38 de voturi. Să mizezi că peste patru ani vei avea mai multe voturi e să dai vrabia din mână pe cioara de pe par.