Jocul politic al APME, între formal și moral

Semne diacritice // Se vor „murdări” legislatorii liberali, votând împreună cu deputații socialiști și comuniști?

Miercuri, Guvernul a decis în mod surprinzător să „fenteze” Legislativul în procesul de aprobare a Legii bugetului pe anul 2015, evitând discuțiile asupra proiectului în cauză prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului.

Explicația lui Gaburici nu este lipsită de sens. El face trimitere la necesitatea urgentă a adoptării acestui document, fără de care nu mai poate fi continuat dialogul cu „partenerii externi”, la probabilitatea mică de a întruni numărul necesar de voturi în condițiile unui Guvern minoritar. „Nu avem timp, pentru că o aprobare în Parlament ar însemna săptămâni sau luni şi noi, fiind în aprilie 2015, discutăm despre bugetul pe anul 2015, deşi în mod normal trebuia să se întâmple cu 5-6 luni în urmă”, a precizat premierul, citat de ziarulnational.md.

Constituția Republicii Moldova (articolul 106), spune că „(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege”. Dacă Guvernul nu va fi demis prin moțiune de cenzură, depusă în termen de trei zile, „proiectul de lege prezentat se consideră adoptat”.

Nu există vreo limită a numărului de proiecte de legi sau a problemelor, domeniilor care pot intra sub incidența acestui articol constituțional. Vara trecută, de exemplu, Guvernul Leancă și-a angajat răspunderea pentru 11 proiecte de legi, vizând sistemul bancar, sistemul judiciar și modificări la bugetul de stat, sub pretextul că proiectele respective „s-au blocat” în comisiile parlamentare.

În ce dar constă surpriza lui Gaburici? În semnificația și importanța pe care o are pentru orice deputat discutarea bugetului. E cum i-ai lipsi pe nuntași de posibilitatea de a rosti toasturi și urări de bine la adresa tinerilor însurăței. Prin angajarea răspunderii de către Guvern, deputații își pierd posibilitatea de a influența în folosul propriilor alegători unele cheltuieli bugetare. Pentru o parte dintre ei este chiar sensul aflării lor în Parlament.

Socialiștii au anunțat că vor depune o moțiune de cenzură. Reacțiile supărate ale deputaților din opoziție sunt cu atât mai justificate, cu cât ei se pregăteau să demonstreze cât de nerațional cheltuiește actualul Guvern banii publici. Liberalii pun la îndoială constituționalitatea pasului întreprins de Executiv, considerând că se comite un „abuz”, că are loc o încercare a Guvernului de a „substitui Parlamentul”.

În aparență, e așa. Însă, autorii Constituției au pus la dispoziția deputaților o armă puternică pentru a stopa un eventual abuz de acest fel. E posibilitatea de a demite Guvernul prin moțiunea de cenzură, pe care, spre deosebire de socialiști, liberalii nu o invocă. De ce? De ce nu pun în aplicare toate mijloacele legale ca să pedepsească ceea ce consideră ei, nu fără temei, că este o „substituire a Parlamentului” de către actualul Guvern?

Din aceleași rațiuni conjuncturale, tactice, pe care le ia în calcul Guvernul Gaburici. Nu e nicio deosebire de abordare între Gaburici și deputații liberali. Dincolo de faptul că demiterea Guvernului la începutul campaniei electorale, fără un buget aprobat, ar fi un gest nu tocmai chibzuit, o moțiune de cenzură necesită votul deputaților tuturor fracțiunilor aflate formal în opoziție, al PSRM, PCRM și PL. Se vor „murdări” legislatorii liberali, votând împreună cu deputații socialiști și comuniști?

Suntem martorii a ceea ce se numește în mod obișnuit „joc politic”, neînțeles, un pic șocant, pentru „inocența” noastră postsovietică. Care o să treacă. Dihotomia formal/morală ne provoacă în mod firesc „incomodități”, pe care nu le simțim, de exemplu, atunci când privim un meci de fotbal.