Iohannis sau Ponta?

Semne diacritice

În primul rând, e important să mergem la vot, chiar dacă persoana pentru care am votat în primul tur a obținut mai puține voturi decât credeam noi că merită. Să nu ne lăsăm descurajați de cei care spun că votul nostru sfidează realitatea de peste Prut, că basarabenii subminează voința majorității alegătorilor români. Nu e chiar așa. Din afară, „de la o parte”, putem vedea unele lucruri mai bine decât cei din Țară.

Problemele românilor din afară sunt și problemele României. Iar problemele României sunt și problemele noastre. Numeric, prezentăm o „picătură” care poate înclina balanța într-o parte sau alta, dacă alegătorii din Țară nu se pot hotărî cine e mai bun, dacă voturile se împart în mod egal. Votul nostru e decisiv atunci când scorul e nul. Dacă o jumătate din alegătorii români consideră că basarabenii au înclinat balanța în mod greșit, e problema lor. Cealaltă jumătate ne dă dreptate. Acesta a fost cazul în 2009, acesta ar putea fi cazul și în anul acesta.

Cine e mai bun - Iohannis sau Ponta, Ponta sau Iohannis? Există mai multe motive, care ne determină să-l preferăm pe Iohannis.

Înainte de toate e faptul că Ponta a plagiat o mare parte din teza sa de doctor, că și-a atribuit un masterat inexistent. Aceasta vorbește despre „profilul” său profesional, despre ținuta sa etică. Un președinte plagiator există în Rusia, dar România ar trebui să se conducă de alte „standarde”. Ar fi o rușine ca, în loc să fi fost determinat să demisioneze din funcția de premier, să fie ales președinte.

Să nu ne lăsăm înșelați nici de retorica și „voioșia” unionistă ale lui Ponta. Speculațiile sale în problema Unirii, promisiunile aluzive, înșelătoare vin să confirme relativismul său moral, atitudinea „ușoară”, neobligatorie față de lucrurile serioase. Este descalificantă într-o societate normală și încercarea sa de a pune în discuție confesiunea lui Iohannis, de a marșa spre postul râvnit pe pârtia ortodoxiei majoritare. Pe de altă parte, nu etnia germană îl face pe Iohannis preferabil lui Ponta, oricâte merite ar avea Carol I sau Ferdinand în fața națiunii române. Și nu etnia ar trebui să fie criteriul care să ne împiedice să votăm pentru el. E ridicol să i se reproșeze că e mai puțin volubil decât contracandidatul său, care nu pune preț pe cuvinte.

E vitală pentru România continuitatea luptei cu corupția, o luptă ce trezește atâtea speranțe. Ponta a demonstrat nu o singură dată lipsă de respect față de justiție și simpatie, solidaritate față de colegii săi de partid, reținuți sau condamnați pentru corupție. El pare să fie dependent de unii „baroni” din PSD și există riscul ca, devenind președinte, să-și folosească atribuțiile pentru amnistierea clientelei de partid și pentru a împiedica procurorii anticorupție să-și facă treaba. Iar corupția, în condițiile actuale, este și o problemă de securitate a României.

Acest aspect este cu atât mai important, cu cât, dacă Ponta va fi ales președinte, PSD controlând și majoritatea parlamentară, un singur partid va lua în mâinile sale toate pârghiile puterii legislative și executive din România. În condițiile unei democrații neconsolidate cum este cea românească, o asemenea situație ar fi bine de evitat. Pesedizarea îi lipsește cel mai puțin României.