Între iluzie și prostie

Semne diacritice

Mai există posibilitatea de a se reveni la Acordul de constituire a Alianței Politice pentru o Moldovă Europeană, de a forma o majoritate parlamentară PLDM-PD-PL? Cred că da. Atâta timp cât nu a fost învestit un nou Guvern, se mai poate face un pas înapoi, se mai pot relua negocierile. Iurie Leancă, desemnat să formeze Guvernul APME, își poate asuma inițiativa unei noi încercări de a-i convinge pe liberali să se alăture celorlalte două partide, nu înainte de a-i convinge pe Filat și Lupu să renunțe la alianța tacită cu PCRM, care nu este benefică integrării europene și relațiilor normale cu România.

Voronin a și anunțat categoric că PCRM nu va vota un Guvern în frunte cu Iurie Leancă, pe motiv că acesta a rezistat moțiunilor de cenzură (tocmai opt la număr pe parcursul unui an și ceva!), înaintate de comuniști în Parlamentul precedent. Niște moțiuni stupide, trebuie să spunem, moțiuni de dragul moțiunilor, pe care Leancă le „demonta” foarte ușor, ironizând pe seama autorilor, și tocmai acest fapt nu i-l poate ierta Voronin.

Și e abia începutul. Cu siguranță, el va avea o altă opinie și asupra viitorilor miniștri propuși de PLDM și PD, apoi și asupra activității acestora. Sunt dispuși Filat și Lupu să-i suporte resentimentele, răzbunările, mofturile permanente? Vor ei să transforme guvernarea APME într-o necontenită căciulire în fața capriciosului nomenclaturist, pentru care „inofensivul”, incoerentul Tarlev a fost cel mai bun prim-ministru (fapt care nu l-a împiedicat să-și bată joc de acesta, împreună cu Tkaciuk, să-l demită fără să-l anunțe, așa încât bravul premier-cofetar a aflat de la jurnaliști că nu mai este premier)?

Cred că pentru cei care își făceau iluzia unei guvernări eficiente cu comuniștii, preferând o coaliție PLDM-PD-PCRM, gestul lui Voronin față de candidatura lui Leancă la funcția de premier a fost ca un duș rece, au înțeles că „manierele” de general de miliție ale lui Voronin fac imposibilă alianța cu el. Ca să nu mai vorbim despre aderența sa la cursul european și patologia românofobă. Filat ar avea și un motiv personal să insiste asupra candidaturii lui Iurie Leancă, astfel fiind pusă la încercare sinceritatea sa.

Să sperăm că, între timp, s-a mai domolit și fierbințeala liberalilor, o fi înțeles și ei că Ghimpu nu poate avea în mâneca sa mai mulți ași decât există în jocul de cărți, că Ministerul Muncii și Protecției Sociale este un minister nu mai puțin important și chiar mai vizibil, dacă te roade cu adevărat „grija față de oameni”, și nu funcțiile. Să sperăm că, între timp, o fi citit și Acordul de constituire și funcționare a APME, în care scrie că „eradicarea efectivă a corupției: prin acțiuni hotărâte de depolitizare a instituțiilor de drept, a sectorului justiției și instituțiilor independente cu subordonare parlamentară, cu atribuții de reglementare, supraveghere, control și exercitare a legalității; accelerarea și eficientizarea procesului de reformă a justiției” sunt măsuri pe care PLDM și PD le vor întreprinde de urgență. Aici, PL ar putea interveni, cerând stabilirea unor termene concrete.

În ce privește procurorul general, „Alianța stabilește ca prioritate imediată reforma Procuraturii în consultare cu Comisia Europeană și cu solicitarea delegării unei misiuni în domeniul justiției, în spiritul și conform Agendei de Asociere și Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE”. O misiune UE în domeniul justiției e, totuși, un pas înainte, se poate insista încă o dată, dacă e nevoie, ca aceasta să includă și procurori. Oricum, chiar dacă nu repetă cu exactitate formula care e pe placul lui Ghimpu, realizarea angajamentului respectiv îi poate alarma pe rechinii corupției și e nevoie de mult efort ca APME să nu eșueze în această privință.

E adevărat, prezența PL nu poate garanta succesul, nu ne facem asemenea iluzii la cinci ani și ceva după ce comuniștii au fost înlăturați de la putere, dar readucerea lui Voronin și a tovarășilor săi la guvernare ca să demonteze sistemul pe care l-au creat ar fi nu doar o iluzie, ar fi o prostie.