Guvernul Leancă sau Guvernul Chirtoacă

Semne diacritice // Majoritatea alegătorilor, dacă e să credem sondajelor, sunt totuși raționali. Ei nu dau vrabia din mână pe cioara din par

Înclinația spre votul protestatar, când alegătorul știe împotriva cui, dar nu știe pentru cine să voteze, pare mai pronunțată decât în alți ani. E mai mare probabilitatea ca alegătorii să nimerească în plasa formațiunilor care vor face cele mai generoase și așteptate promisiuni, însă care nu pot oferi nimic altceva decât lozinci frumoase.

Imaginea actualei guvernări fiind, pe drept sau pe nedrept, cam șifonată, dacă o privim în oglinda mass-media, există posibilitatea ca o parte din alegătorii proeuropeni să vrea să voteze o imagine nouă, să aleagă nu competența și capacitatea de a face legi sau de a adopta decizii corecte, ci „prospețimea” politică. De aceea, riscul căderii în cursa populismului, a diletantismului politic e mai mare ca niciodată.

În mod normal, într-un stat normal, când alegătorii sunt nemulțumiți de partidul sau de partidele care guvernează, ei votează pentru opoziție, care reprezintă o alternativă. Astfel se schimbă nu numai oamenii care guvernează, ci și soluțiile puse în aplicare. Însă, opoziția din Republica Moldova e „antisistem”, reprezintă trecutul, nu viitorul, acționează în contradicție cu litera și spiritul Declarației de Independență. În contextul evenimentelor din Ucraina, a vota cu PCRM sau alte partide derivate din această formațiune ar fi o sinucidere sau, în cel mai bun caz, o prelungire a agoniei.

Celelalte partide proeuropene de opoziție – PL, PAD, dar și PNL, și Mișcarea „Antimafie” -, se află într-o opoziție formală, nu „organică”, nu doctrinară cu partidele de la guvernare. Le-am putea numi „derivate” ale guvernării, reintrarea lor la putere nu va aduce soluții noi, ci unele persoane noi. Ceea ce nu e puțin, însă e insuficient. Nu există siguranța că acești oameni noi vor fi mai buni decât cei vechi, dar am putea încerca, dacă e să vorbim la general. Teoretic, viitorul Guvern proeuropean poate fi format de Dorin Chirtoacă, Sergiu Mocanu, Vitalia Pavlicenco, Mihai Godea. Nu se știe însă dacă votul protestatar va merge către partidele lor. Realitatea e totuși mai complexă, decât își imaginează unii dintre ei, care cred că e suficient să discrediteze guvernarea ca să câștige în mod automat alegerile.

Căci majoritatea alegătorilor, dacă e să credem sondajelor, sunt totuși raționali. Ei nu dau vrabia din mână pe cioara din par. Ei cunosc capacitățile lui Iurie Leancă, își pot imagina ce fel de Guvern ar crea Marian Lupu, fost ministru al Economiei până în 2005, pot desena cu aproximație contururile Guvernului Chirtoacă – aparatul Primăriei Chișinăului, la care s-ar alătura Anatol Șalaru, ex-ministru al Transportului, al Guvernului Hadârcă sau, mai degrabă, al Guvernului Bodrug. Însă, informația despre potențialul celorlalte formațiuni este mai vagă, necesită actualizată, dorința de oameni noi se poate lovi de inerție, de prudență, de frica incertitudinii.

Dacă e să luăm în calcul datele barometrelor de opinie din ultima perioadă, lupta electorală pe flancul drept se va da între Guvernul Leancă, reprezentând PLDM, PD și, poate, PLR, și Guvernul Chirtoacă. În aparență, ultimul va beneficia de avantajul „noutății”. Dar în realitate acesta este nesemnificativ, căci despre potențialul lui Chirtoacă se va judeca după rezultatele activității sale din Primăria Chișinăului. Se va lua în considerare și participarea PL la guvernare în cadrul Alianței pentru Integrare Europeană. Vom vedea pe parcursul campaniei dacă nu vor apărea tendințe noi.

În linii generale, concluzia de azi e că sunt mari șansele ca noua putere proeuropeană să fie cea veche sau să nu fie defel, dacă alegătorilor nu li se va explica pericolul votării impulsive, cu „sufletul”, fără participarea capului.