Ghimpu pe urmele lui Roșca?

Semne diacritice // Dacă nu cedează PL, să cedeze PLDM și PD

Lipsa de transparență în procesul negocierilor pentru formarea noii guvernări a marcat sfârșitul anului trecut și începutul noului an, așa încât putem constata că politicienii noștri își schimbă mandatele, dar comportamentul ba. Din informațiile pe care presa a reușit să le obțină până acum se pot trage concluzii contradictorii. Dacă e să-i crezi pe liderii PLDM și PD, negocierile s-au blocat din cauza PL care insistă să fie partajată și funcția președintelui R. Moldova. În afară de aceasta, PD nu este de acord cu renunțarea la statutul de neutralitate și inițierea unor discuții de aderare la NATO, promise de liberali electoratului lor.

PL, pe de altă parte, declară că nu există niciun blocaj și că lucrurile nu se mișcă fiindcă partenerii de negocieri, PLDM și PD, nu acceptă depolitizarea instituțiilor menite să lupte cu corupția, inclusiv Procuratura Generală, și nu sunt de acord cu împărțirea funcțiilor, inclusiv cele de vârf, conform modelului european, adică în mod egal, indiferent de rezultatele alegerilor. Într-o intervenție televizată, Mihai Ghimpu a declarat că PL nu mai insistă să i se dea funcția de președinte al R. Moldova, dacă o obține pe cea de procuror general, iar Dorin Chirtoacă, în calitatea sa de prim-vicepreședinte al PL, a afirmat că PL renunță la una din cele trei funcții supreme în stat, dacă se acceptă înlocuirea procurorului general cu un procuror străin, recomandat de Uniunea Europeană.

Niciuna din aceste informații nu a fost confirmată ulterior. Mihai Ghimpu a mai declarat că PL propune reducerea numărului de ministere, agenții și departamente, dar a recunoscut că nu s-a discutat despre aceasta, deoarece nu s-a ajuns la o înțelegere în privința formulei de partajare a funcțiilor, Filat și Lupu refuzând să includă în lista posturilor partajate și pe cel de șef de stat.

În timp ce Bruxellesul și Washingtonul păstrează o tăcere simptomatică, Bucureștiul manifestă răbdare și optimism demonstrativ, exprimându-și încrederea că negocierile politice se vor încheia înainte de vizita oficială a lui Iohannis în Republica Moldova. Este aceasta o sugestie sau Iohannis știe mai multe decât știu Filat și Lupu, însă ei par să-și fi pierdut răbdarea și au inițiat, în paralel, discuții cu PCRM, care, deși inevitabile, pot fi interpretate și ca o formă de presiune asupra PL. Degeaba, căci liberalii nu vor ceda, a declarat Mihai Ghimpu, fără să precizeze ce anume nu vor ceda. Funcția de președinte al R. Moldova nu poate fi partajată, a precizat Vlad Filat, de unde ar trebui să înțelegem că anume aici e blocajul.

Dacă nu cedează PL, să cedeze PLDM și PD. Ne referim la depolitizarea instituțiilor de luptă cu corupția, la optimizarea cheltuielilor administrative prin reducerea numărului de ministere etc., condițiile liberalilor sunt legitime și respingerea acestora i-ar compromite pe liberal-democrați și democrați. Problema e doar în partajarea fotoliului prezidențial.

De ce nu poate să fie partajată funcția de președinte al R. Moldova, nu este aceasta o funcție politică? Și dacă a fost, de două ori, distribuită lui Lupu, de ce nu i se poate acorda lui Ghimpu? – se revolta, zilele trecute, o colegă jurnalistă. Se poate, firește, de ce nu s-ar putea, dar la ce i-a folosit lui Lupu faptul că s-a aflat de două ori în haina de candidat prezidențial și, mai cu seamă, ce a câștigat R. Moldova în urma acestui fapt? Oare nu ar fi cazul să se țină cont de experiența prin care s-a trecut, de consecințele partajărilor în condițiile când alianța nu dispune de numărul necesar de voturi pentru alegerea președintelui R. Moldova? În 2009 aceasta a dus la alegeri anticipate, iar în 2010 tot acolo aveam să ajungem, dacă Lupu nu renunța în cele din urmă, după o criză de aproape doi ani, să se țină cu dinții, la limita constituționalității, de scaunul care nu-i aparținea.

O guvernare fără PL i-ar conveni Moscovei, în primul rând. Și cum e mai bine să obțină lucrul acesta decât cu concursul liderului liberal, punând condiții meschine, inacceptabile? Ghimpu se află la a doua sa mișcare dubioasă, prima fiind provocarea de alegeri anticipate prin ieșirea de la guvernare în 2013, după ce se revenise de la Bruxelles (!) cu ideea că Acordul de Asociere ar dăuna agriculturii noastre și semnarea acestuia ar trebui amânată. Explicația retragerii în opoziție ar putea fi și una de proastă tactică, după cum s-a văzut în alegeri, căci nu i-a adus mai multe voturi, ci mai puține, dar de ce am exclude că el a „moștenit” de la Roșca nu doar alegătorii PPCD? Întreb aceasta cu riscul de a fi considerat „detractor” al PL, după cum am fost declarat la vremea respectivă „detractor al PPCD” și „om negru”. Ar fi însă mai suportabil, decât o guvernare cu PCRM, de neevitat dacă liberalii se cramponează, conștient sau inconștient, de funcția prezidențială.