Călărind „Trenul Durerii”

Semne diacritice // Dacă ar alege Rusia lui Putin în fața Europei, Republica Moldova ar semăna cu tânăra beată sau smintită cățărată pe monumentul numit „Trenul Durerii”

Trei știri mi-au atras atenția în mod deosebit în această săptămână electorală. În aparență, nu există vreo legătură între ele, dar au totuși ceva în comun: senzația, impresia de disconfort moral, de dezgust, pe care o produc.

Prima știre e despre o tânără care, în stare de ebrietate sau de dezechilibru psihic, conform unor publicații, a urcat pe monumentul deportaților din fața Gării din Chișinău, pe capetele lor de bronz, pentru a protesta împotriva cursului european, a Uniunii Europene, amenințând că își pune capăt zilelor, sărind de la trei metri înălțime.

E un gest irațional, stupid în aparență, dar sugestiv, exemplar din punct de vedere simbolic. Căci, da, numai așa, sub influența alcoolului, într-o stare de fierbințeală sau tulburare a minții, de pierdere a calmului sufletesc, poți să preferi Uniunea Vamală Uniunii Europene. Dacă raționezi lucid, la rece, dacă faci niște calcule elementare, dacă te gândești la viitor, dar nu te lași pradă clipei, vei ajunge la concluzia că nu există alt drum de supraviețuire, de asigurare a unei vieți decente, a unui viitor „normal”, decât cel european. Și da, drumul spre Est îl putem parcurge numai călcând pe capetele basarabenilor deportați, pe oasele victimelor ocupației sovietice. Dacă ar alege Rusia lui Putin în fața Europei, Republica Moldova ar semăna cu tânăra beată sau smintită cățărată pe monumentul numit „Trenul Durerii”. Din fericire, ea a fost salvată cu ajutorul poliției. Noi ne putem salva doar votând în alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

Cea de-a doua știre e despre decizia autorităților migraționale ale Rusiei de a le permite moldovenilor care au încălcat regimul de ședere în această țară - 300 de mii, ni se spune, este numărul acestora - să se întoarcă acasă în perioada electorală, până la 30 noiembrie, cu promisiunea că vor putea reintra în Rusia după alegeri. O asemenea „favoare” ar veni după o scurtă întâlnire „de lucru” a liderilor PSRM, Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, cu însuși Putin. Mimând generozitatea, „țarul” rus vrea să-i folosească pe muncitorii moldoveni, profitând de necazurile lor, pentru a se răzbuna pe guvernarea proeuropeană de la Chișinău. Astfel, embargourile se transformă în terorism politic. De Dodon și Greceanîi ce să mai spunem? Sunt pur și simplu dezgustători.

Prima întrebare e de unde apare cifra de 300 de mii. Mai înainte se anunța despre 200 de mii de moldoveni care ar fi încălcat regimul de ședere în Rusia. Nu se spune care e garanția că se va permite reintrarea în Rusia, că nu e vorba de o stratagemă de scoatere a muncitorilor moldoveni din țară. Va fi Moscova la fel de „binevoitoare” în cazul în care ei nu vor asigura victoria lui Dodon, dacă partidele proeuropene vor rămâne la putere? S-ar putea ca eșecul electoral al PSRM să-l înfurie pe Putin în așa hal, încât să-l determine să închidă frontierele Rusiei pentru mult timp.

Cea de-a treia știre conține răspunsul tupeist, batjocoritor, dat de către Vitalie Iurcu, directorul general al „Moldtelecom”-ului, la solicitarea președintelui companiei publice „Teleradio Moldova”, Constantin Marin, care s-a interesat de motivele revizuirii poziției pe care o ocupă postul de televiziune „Moldova 1” în grila de programe a Serviciului de televiziune digitală IPTV, aparținând „Moldtelecom”-ului, care, de asemenea, se află în proprietatea statului. La sfârșitul lunii august, „Moldtelecom” a anunțat, sub pretextul grijii față de consumatori, firește, o rearanjare a canalelor de televiziune în grila de programe, transferând „Moldova 1” de pe poziția 1 pe poziția 5. Din „întâmplare”, pe primele locuri au nimerit posturile aparținând „General Media Grup”, pe care presa îl atribuie lui Vlad Plahotniuc. Chiar dacă nu ar fi adevărat, care e rostul sfidării atât de cinice a opiniei publice?

Să admitem că popularitatea canalului „Prime” este, din diferite motive istorice și (geo)politice, mai mare decât popularitatea canalului „Moldova 1”, nu ar trebui ultimul preferat din decență, din principiu, ca să nu mai vorbim despre patriotism, înaintea unor posturi private sau străine? Chiar făcând abstracție de propaganda care se varsă peste capetele moldovenilor prin intermediul „Prime”, nu ar trebui un funcționar public, care se numește Vitalie Iurcu, să dea dovadă de elementară bună-cuviință, să pună interesul public înaintea interesului personal, al său sau altcuiva? Nu atât sub aspect practic, cât din punct de vedere simbolic, aranjamentul actual al posturilor tv la „Moldtelecom” este o acțiune rușinoasă.