Acordul final al campaniei electorale

Semne diacritice

Totul se leagă. Are cineva dubii că suita de concerte preelectorale și electorale organizate de controversatul om de afaceri Renato Usatîi era plătită cu bani din Rusia? Și nu puțini, căci Sofia Rotaru, Iosif Kobzon și alți idoli ai estradei sovietice și postsovietice nu cântă pentru copeici. A scos „gastarbeiterul” cu „Rolls Royce”-ul banii din propriul buzunar? Iarăși e puțin probabil. O spune chiar el, interceptat, probabil de SIS, că FSB-ul îi creează condiții pentru a câștiga bani, pe care să-i pună la dispoziția FSB. Faptul că poliția a descoperit niște urme ale provenienței străine pentru o impunătoare sumă din fondul electoral al Partidului „Patria” nu ne surprinde deloc. Întrebarea e de ce aceasta le-a luat atât de mult timp polițiștilor. Ar însemna că Usatîi s-a comportat ca un profesionist al conspirației și al camuflării surselor sale de venit sau că procurorii nu au fost prea interesați de subiect?

Oricare ar fi fost decizia instanței în acest caz, ar fi fost întâmpinată cu neîncredere, s-ar fi spus că a acționat sub presiunea sau influența externă. Unii vor considera că judecătorii Curții de Apel au executat o comandă politică, alții că au fost mituiți.

Neîncrederea în justiție este una din cele mai mari probleme ale democrației noastre. Justiția este unul din organele cele mai slabe, mai bolnave ale corpului nostru statal. Însă aceasta nu trebuie să ne descurajeze în efortul nostru de integrare europeană, ci, din contra, să ne determine să grăbim acest proces. Trebuie să fim sinceri cu noi înșine, avem nevoie de ajutor extern pentru a însănătoși justiția noastră, pentru a asigura independența acesteia.

În general, există două modele care ni se propun. O justiție independentă este diferența fundamentală dintre un stat democratic de tip european, unde toți sunt egali în fața legii, și un stat pseudodemocratic, care este Rusia, unde funcționează justiția selectivă, unde sunt trimiși la închisoare doar cei care nu îi sunt pe plac lui Putin.

Modelul rusesc, care constă în supunerea justiției de către cei care dețin pârghiile guvernării, a funcționat și la noi în timpul guvernării comuniste. Deciziile importante ale judecătorilor trebuiau coordonate cu Voronin. Să ne amintim de cazul TVR sau Șarban, sau Becciev etc. Modelul european, cu justiție independentă, este cel pe care trebuie să-l urmăm, dacă nu vrem să fim victime ale abuzurilor de orice fel. Acum suntem la mijloc de cale.

Cu o justiție independentă am rezolva și o mulțime de alte probleme, inclusiv economice, a investițiilor și preluărilor ostile, a corupției în structurile de stat, după cum o demonstrează exemplul României. Votând Europa, facem pasul decisiv în această direcție. Și problema embargourilor se rezolvă doar pe această cale, căci ele au sens pentru Rusia doar până când sunt capabile să influențeze votul nostru.

Unii lideri de partid, ieșiți din morminte politice, încearcă să câștige simpatia alegătorilor, gâdilindu-le „patriotismul”, orgoliul, trufia provincială. Ei ne îndeamnă să renunțăm la Acordul de Asociere cu UE, să nu mizăm nici pe Vest, nici pe Est, ci pe forțele proprii. E un alt mod de a ne atrage în capcana Rusiei, de a ne îndepărta de Europa, până Moscova va reuși să aplice scenariul din Crimeea sau din Donețk. Dacă după evenimentele din Ucraina cineva mai are dubii în privința planurilor lui Putin, fie e naiv peste măsură (ca să nu spunem prost), fie joacă teatru, plătit de FSB.

După arestările și perchezițiile efectuate de procurori în ultima vreme, care sunt o confirmare că ni se pregătește ceva, cazul „Patria” a fost acordul final al acestei campanii electorale anemice, plicticoase doar în aparență, însă foarte încordate, tensionate, neliniștitoare în substanța și contextul ei.

A alege Europa, a vota echipa care va fi capabilă să valorifice relațiile noastre cu UE, este cel mai bun lucru pe care îl poate face un cetățean pentru Patria sa.