Incompetență sau rea-voință la Curtea Constuțională? Alexandru Tănase: „CCM a consfințit printr-o decizie proprie dreptul UTA Găgăuzia la SECESIUNE. S-a garantat la nivel constituțional secesiunea”

Judecătorii Curții Constituționale (CCM) care au declarat marți, 5 martie, neconstituțională prevederea legală potrivit căreia restituirea taxei pe valoare adăugată (TVA) către agenții economici din Autonomia Găgăuză se face din bugetul entității autonome și nu din bugetul public național, sunt taxați de fostul președinte al instituției, Alexandru Tănase.

Decizia de ieri a Curții Constituționale, care stabilește că autoritățile de la Comrat pot reține în bugetul propriu impozitele și taxa pe valoare adăugată, dar restituirea TVA-ului trebuie făcută din bugetul public național, „a consfințit dreptul UTA Găgăuzia la secesiune”, menționează Alexandru Tănase într-un editorial în care analizează minuțios soluția dată de patru din cei șase judecători ai Înaltei Curți.

Citește și: Autoritățile centrale anunță că NU vor favoriza UTA Găgăuzia în raport cu alte localități din R. Moldova, după ce Înalta Curte a declarat neconstituțională legea care stabilește că restituirea TVA-ului se va face din bugetul autonomiei

„Această decizie a surprins mulți observatori, dat fiind faptul că jurisprudența anterioară consacrată a Curții Constituționale și practica internațională nu prevede implicarea CCM în chestiuni legate de administrația fiscală sau organizarea sistemului financiar. Nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului și nici Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu și-au asumat o asemenea competență, fie prin decizii, fie prin jurisprudență. Este o chestiune neîntâlnită în practica mondială, ca o Curte să garanteze la nivel constituțional secesiunea. Cu toate acestea, acest principiu rămâne a fi valabil azi și pentru viitor, iar separatiștii îl flutura în fața nasului cu și fără ocazie”, arată Tănase.

CITIȚI și Mai puține FACILITĂȚI pentru UTA Găgăuzia: TVA-ul destinat agenților economici din regiune, restituit din bugetul autonomiei, nu din cel național. „Vom face economii de 500 de MILIOANE de lei, care vor putea fi folosite de toți cetățenii”

Vedeți mai jos opinia la acest subiect a fostului președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase:

Citește și: CURIOS // Câți bani de la bugetul R. Moldova a „mâncat” Găgăuzia prorusă în ultimii cinci ani

CERNEALA INVIZIBILĂ A CURȚII CONSTITUȚIONALE: INCENDIARUL PROPRIULUI RUG FUNERAR

Ieri, Curtea Constituțională a adoptat o hotărâre care a stârnit numeroase controverse, declarând neconstituțional articolul 6 (11) din Codul Fiscal. Această decizie a surprins mulți observatori, dat fiind faptul că jurisprudența anterioară consacrată a Curții Constituționale și practica internațională nu prevede implicarea CCM în chestiuni legate de administrația fiscală sau organizarea sistemului financiar. Nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului și nici Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu și-au asumat o asemenea competență, fie prin decizii, fie prin jurisprudență.

Este unanim acceptat că este în competența exclusivă a guvernului să reglementeze mecanismele fiscale, inclusiv procesul de rambursare a taxelor, în funcție de necesitățile economice. În fiecare an, parlamentul este responsabil pentru aprobarea politicii bugetar-fiscale, modificând sute de legi cu impact economic, care trebuie să reflecte realitățile economice ale perioadei următoare. Chestiunile referitoare la impozite si chestiuni bugetare nici la referendum nu pot fi puse.

Ce considerente au adus CCM la concluzia că aplicarea uniformă la nivel național a unui mecanism de rambursare a TVA sau a accizelor să fie considerată neconstituțională? Guvernul, în general, are posibilitatea să decidă să nu ramburseze TVA sau accizele colectate. Ar fi aceasta o încălcare a constituției?

Plecând de la aceste și alte întrebări și conștientizând importanța analizei publice a deciziilor Curții Constituționale pentru menținerea încrederii în sistemul judiciar și promovarea respectului pentru autoritatea sa, am decis să efectuez o analiză succintă a hotărârii CCM din 5 martie 2024.

A. DATELE LITIGIULUI

Articolul 6 alineatul (11) din Codul fiscal, contura un cadru legal pentru restituirea TVA și accizelor, pentru agenții economici din UTAG. Această disposiție stipula că restituirea sumelor datorate de acești agenți economici urma să se facă din bugetul propriu al UTAG. Legiuitorul a instituit astfel un mecanism compensatoriu pentru situațiile în care sumele de rambursat depășesc încasările. În astfel de cazuri, legea prevede că această diferență va fi acoperită de autoritatea centrală din bugetul de stat prin transferuri cu destinație specială în anul bugetar următor.

Aceste reglementări ridică două întrebări esențiale:

1. Cum se încadrează acest text în cadrul constituțional?

2. Care aspecte din acest text legislativ contravin principiilor constituționale?

Pentru a găsi răspunsurile la aceste întrebări, ne vom orienta spre argumentele Curții Constituționale.

B. LINIA DE ARGUMENTARE A CURȚII CONSTITUȚIONALE

Autorii sesizărilor au adus în discuție o serie de critici referitoare la neconstituționalitatea procedurii de adoptare a legii, precum și critici de substanță, invocând diverse articole ale Constituției Republicii Moldova.

Printre aceste critici se regăsesc referiri la articolele 1 alineatul (3) (care afirmă preeminența dreptului), 7 (care consacră Constituția ca Lege Supremă), 8 (care subliniază respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale), 9 (care reglementează principiile fundamentale privind proprietatea), 10 alineatul (2) (care evidențiază unitatea poporului și dreptul la identitate), 39 (care garantează dreptul la administrare), 58 alineatul (2) (care se referă la contribuțiile financiare), 109 (care definește principiile de bază ale administrării publice locale), 111 (care se referă la unitatea teritorială autonomă Găgăuzia), 130 (care reglementează sistemul financiar-creditar), 131 (care se referă la bugetul public național) și 132 (care vizează sistemul fiscal).

La o analiză prima facie, se poate observa că niciunul dintre articole invocate din Constituție nu are o legătură directă sau mediată cu procedura fiscale sau financiare, cum ar fi de exemplu restituire a TVA și a accizelor. Această discrepanță între critici și prevederile constituționale invocate a fost de fapt, punctul de plecare analizei privind decizia Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a reținut că, „consultarea autorităților locale și a unităților teritoriale autonome este esențială în procesul legislativ care vizează aspecte ce pot afecta autonomia financiară și administrarea bunurilor la nivel local”. Astfel, Curtea Constituțională a argumentat că aspectul procedural al articolului 109 și, respectiv, al articolului 111 din Constituție impune autorităților centrale să consulte structurile reprezentative ale autorităților publice locale și, în special, ale unității teritoriale autonome cu statut special, în cazul adoptării unei legi care afectează autonomia financiară și administrarea bunurilor locale.

Fără a intra în detalii asupra modului în care procedura de restituire a sumei taxei pe valoarea adăugată și a accizelor poate influența autonomia financiară, este important să notăm că alineatul 2 al articolului 6 din legea în discuție include un mecanism compensatoriu. Acesta intervine atunci când diferența dintre suma taxelor care trebuie restituită și suma colectată de către unitatea teritorială autonomă cu statut special este mai mare. În aceste situații, legea prevede că diferența va fi acoperită de autoritatea centrală din bugetul de stat, prin transferuri cu destinație specială în anul bugetar următor.

Pentru a verifica competența ratione materiae a Curții Constituționale în această speță, este esențial să consultăm cele două articole din Constituție invocate, respectiv articolele 109 și 111. Analizându-le îndeaproape, putem constata că acestea nu sugerează nicio obligație similară cu cea reținută de Curtea Constituțională în decizia sa din 5 martie 2024, în legătură cu consultarea autorităților publice locale în cazul legislației care afectează autonomia financiară.

Articolul 109 consacră Principiile de bază ale administrării publice locale, iar alineatul (3) al acestuia precizează că aplicarea acestor principii nu poate afecta caracterul de stat unitar. Această prevedere constituțională poate fi interpretată mutatis mutandis, în sensul că se impune o aplicare uniformă a mecanismelor de administrare fiscală pe întreg teritoriul Republicii Moldova (inclusiv UTAG), așa cum este vizat în Articolul 6 alineatul (11) din Codul Fiscal.

În ceea ce privește Articolul 111, acesta stabilește că Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova, cu competențe proprii în rezolvarea problemelor economice, conform prevederilor Constituției. Alineatul (5) se referă la Legea Nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, fără a sugera vreo obligație de consultare, așa cum a reținut Curtea Constituțională. Mai mult, Articolul 18 alineatul (2) al Legii Nr. 344 din 23 decembrie 1994 stabilește clar că raportul dintre bugetul Găgăuziei și bugetul de stat se stabilește conform legilor Republicii Moldova cu privire la sistemul bugetar și cu privire la bugetul de stat, fără a menționa vreo obligație de consultare, cu atât mai puțin referitor la mecanismul de rambursare a TVA sau a accizelor.

Până la acest punct, nu există argumente ce ar permite Curții Constituționale să își extindă competențele de verificare a mecanismelor de administrare a taxelor.

Argumentul Curții Constituționale pentru declararea neconstituționalității articolului 6 alineatul (11) din Codul Fiscal este cu adevărat surprinzător și necesită o atenție aparte: Așa deci, „Curtea a reținut că consultările dintre, pe de o parte, Parlament și reprezentanții autorităților centrale și, pe de altă parte, reprezentanții UTA Găgăuzia nu au fost caracterizate de efectivitate, fapt care contravine articolului 111 alineatul (1) din Constituție”.

În primul rând, articolul 111 alineatul (1) din Constituție nu instituie nicio obligație directă sau indirectă de consultare între Parlament și UTA Găgăuzia în ceea ce privește mecanismele de restituire a TVA. Din textul acestui articol nu poate fi dedusă nicio astfel de obligație. In acest context, argumentul prezentat de Curtea Constituțională ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia extinderii competențelor sale în cazul de față.

Un alt aspect, deloc neglijabil ține de competența Curții Constituționale de a evalua nivelul de „efectivitate a consultărilor parlamentare" în chestiuni foarte tehnice, cum ar fi procedura de restituire a TVA.

Care ar fi criteriile ce ar permite calificarea ca fiind neconstituționale a consultărilor parlamentare? Dacă ar fi să-l acceptam astfel de „argument”, teoretic am putea ajunge la concluzia că majoritatea legilor adoptate de Parlament ar putea fi declarate neconstituționale.

Un aspect care a surprins în mod particular este invocarea unor opinii ale Comisiei de la Veneția, care au fost scoase complet din context de către Curtea Constituțională. CCM a subliniat faptul că Comisia de la Veneția a „criticat mecanismul adoptării legilor care implicau chestiuni complexe, sensibile și de o importanță majoră pentru societate, fără consultarea opoziției, a experților și a societății civile și fără evaluarea obligatorie a impactului”.

Pentru a înțelege logica acestei aserțiuni a Comisiei de la Veneția, trebuie să avem în vedere că aceste critici se referă la un subiect specific: procedura de legiferare prin intermediul ordonanțelor de urgență, care nu are nicio legătură cu speța de față.

În altă ordine de idei, aplicând logica Curții Constituționale, dacă am declara neconstituționale „legile care implică chestiuni complexe, sensibile și de o importanță majoră pentru societate și care au fost adoptate fără consultarea opoziției, a experților și a societății civile”, Republica Moldova ar putea rămâne practic fără legislație.

Pentru asemenea cazuri există o regulă clară: pentru a evita extrapolarea nejustificată și aplicarea unor standarde inapropiate în evaluarea legalității și constituționalității anumitor legi, este esențial să se facă distincție între contextul criticilor Comisiei de la Veneția și cazul specific analizat de curțile constituționale.

Decizia Curții Constituționale pare, în general, confuză și ambiguă. Există contradicții evidente între argumentele folosite și dispozitivul deciziei. Deși la începutul deciziei se pune accentul pe valorile autonomiei, la final, neconstituționalitatea este argumentată prin „lipsa de efectivitate a consultărilor dintre Parlament și reprezentanții UTAG".

Astfel, deși Curtea Constituțională a declarat neconstituțional integral textul articolului 6 alineatul (11) din Codul Fiscal, în dispozitiv, l-a reținut integral, exact în aceeași redacție, cu excepția prevederii că „diferențele se decontează de la bugetul de stat în anul bugetar următor”.

Prin urmare, de facto, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională doar sintagma: „[...] în anul bugetar următor". La modul practic, după această decizie, TVA si accizele vor fi rambursate acum și nu în anul viitor.

Această discrepanță între motivare și dispozitiv ridică semne de întrebare cu privire la coerența și claritatea deciziei Curții Constituționale în acest caz.

Este dificil să facem speculații fără a avea acces la informații detaliate și fără a fi implicați direct în procesul decizional al Curții Constituționale. Cu toate acestea, este important să subliniem că înțelegerea completă a motivelor și a raționamentului din spatele unei decizii legale complexe necesită adesea o analiză detaliată a contextului în care a fost luată decizia respectivă.

Este posibil ca protestele din fața Curții Constituționale să fi fost animate cu totul de alte aspecte, decât îngrijorările legate de autonomia locală. Indiferent de motivele reale care au condus la adoptarea deciziei Curții Constituționale în acest caz specific, este esențial ca aceste decizii să nu afecteze alte valori constituționale vitale pentru buna funcționare a unui stat de drept.

C. EFECTELE INVIZIBILE ALE DECIZIE CCM DIN 5 MARTIE 2024

Este adevărat că interpretarea și înțelegerea completă a unei hotărâri constituționale necesită adesea o analiză detaliată a argumentelor și a contextului din spatele deciziei. Așa cum a subliniat Aharon Barak, fostul președinte al Curții Supreme din Israel, textul implicit al unei hotărâri constituționale poate fi scris cu cerneală invizibilă. „Printre rânduri", se pot ascunde înțelesuri și implicații care nu sunt imediat evidente la prima vedere.

Curtea Constituțională a subliniat că, în virtutea statutului special al Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia prevăzut de articolul 111 din Constituție, autoritățile din UTA Găgăuzia trebuie să dispună de resurse bugetare necesare pentru a-și realiza competențele proprii în vederea dezvoltării lor economice și culturale. Această aserțiune a CCM înseamnă că a fost consacrat la nivel constituțional dreptul UTA Găgăuzia de a avea resurse bugetare necesare pentru realizarea competențelor sale proprii, chiar dacă UTA Găgăuzia nu generează veniturile necesare pentru aceste scopuri. Diferența va fi acoperită de la bugetul central, din taxele și impozitele noastre.

Un alt principiu stabilit de Curtea Constituțională la nivel constituțional este că „o regiune cu statut special are mai multe competențe în comparație cu alte teritorii ale aceluiași stat". Nicio normă din Constituție nu stabilește garanții de acest fel pentru UTA Găgăuzia. Aceasta ridică întrebări despre echitatea și coerența sistemului financiar și fiscal al țării. De ce raionul Hâncești ar trebui să aibă competențe mai puține decât UTAG?

Analizând decizia Curții Constituționale din 5 martie 2024 în această cheie, putem identifica anumite principii și implicații importante pentru viitor. De exemplu, principiile de autonomie teritorială și egalitate între diferitele regiuni ale țării ar putea fi subliniate sau reinterpretate în funcție de argumentele și raționamentele prezentate în decizia Curții. Nu-i greu să ne imaginăm cum vor fi folosite aceste aserțiuni ale Curții Constituționale în perspectiva reformei teritoriale administrative care se preconizează a fi realizată în viitor, sau la negocierile privind statutul special al raioanelor din stânga Nistrului.

P.S. În Europa există o serie de principii privind drepturile care sunt acordate autonomiilor naționale. Un drept odată acordat unei autonomii nu mai poate fi revocat, deoarece acesta ar fi considerat o diminuare a unui anumit nivel de protecție a minorităților. Revocarea unui drept acordat unei autonomii poate fi un proces complicat și controversat, deoarece poate implica întrebări legate de democrație, respectarea drepturilor omului și principiile guvernării locale sau regionale.

După ce „spiritul a scăpat din sticlă”, este greu să-l mai bagi înapoi. Prima componentă a CCM a consfințit printr-o decizie proprie dreptul UTAG la secesiune. Este o chestiune neîntâlnită în practica mondială ca o Curte care trebuie să garanteze supremația constituției să garanteze la nivel constituțional secesiunea. Cu toate acestea, acest principiu rămâne a fi valabil azi și pentru viitor, iar separatiștii îl flutura în fața nasului cu și fără ocazie.

În acești 30 de ani, am făcut multe greșeli, pregătindu-ne, fără să ne dăm seama, propriul rug funerar. Nu cred că este cazul să mai facem altele în plus.