VIDEO // Povestea care i-a UMILIT pe toţi soldaţii ruşi. Ce le-au făcut femeile din „Batalionul MORȚII”

4. Amazoanele din Dahomey

Armata femeilor războinice din vestul Africii a terorizat această regiune a continentului negru timp de mai bine de 150 de ani, de-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Regatul Dahomey a fost întemeiat în secolul al XVII-lea în zona în care astăzi se găseşte statul Benin, mărginit la vest de Togo şi la est de Nigeria.

Femeile războinice cunoscute astăzi drept „amazoanele din Dahomey" se trag dintr-un grup ce avea ca ocupaţie de bază vânătoarea de elefanţi: gbeto. Acesta a fost fondat în timpul domniei regelui Wegbaja, în primul secol de existenţă al regatului Dahomey.

În secolul al XVIII-lea, aceste femei începuseră să joace rolul de gărzi ale palatului regal, având totodată misiunea de aplicare a edictelor emise de rege, însă nu beneficiau de un antrenament special. În Dahomey, niciun bărbat (cu excepţia eunucilor) nu avea voie să pătrundă în palatul regal după asfinţit, prezenţa acestora în clădirea regală fiind redusă chiar şi în timpul zilei. Eunucii şi femeile jucau rolul de paznici ai palatului.

Amazoanele din Dahomey erau antrenate de mici cu un singur scop: să devină luptătoare de elită. Încă din primii ani de viaţă, acestea erau antrenate să mânuiască arme, să fie puternice, rapide şi să reziste la durere. Printre metodele folosite pentru călirea trupului se numărau săriturile peste ziduri din ramuri de acacia acoperite cu spini sau expediţiile de durată lungă prin junglă, fără niciun fel de provizii.

Conform relatărilor exploratorilor europeni, armata feminină organiza simulări ale bătăliilor în cadrul ceremoniilor regale, iar talentul femeilor în luptă îl depăşea pe cel al bărbaţilor din armata dahomiană. De asemenea, copilele crescute pentru a deveni soldaţi erau supuse unui antrenament intens de desensibilizare încă de mici.

5. Armata Giganţilor

Regele Friedrich Wilhelm I al Prusiei obişnuia să „colecţioneze" soldaţi foarte înalţi. Orice bărbat cu o înălţime mai mare de 1,8 m era considerat recrutul perfect.

Regimentul de infanterie nr. 6 din care făceau parte aceşti soldaţi neobişnuit de înalţi a fost fondat în anul 1675 şi desfiinţat în 1806, după înfrângerea prusacă împotriva lui Napoleon.

6. Ordinul cavalerilor leproşi ai Sf. Lazăr

Lepra îi speria pe oameni în secolul 12, iar bolnavii erau izgoniţi din societate. Ordinul St. Lazăr reprezenta iniţial un spital pentru leproşi aflat în Ierusalim dedicat îngrijirii cavalerilor care sufereau de această boală.

Atunci când hoardele otomane au ajuns la „uşa" Ierusalimului, cavalerii leproşi s-au înarmat şi au pornit la luptă. Ei nu au avut campanii încununate de foarte mult succes, dar nu mai puteau simţi durerea din cauza bolii şi erau, de fapt, arme biologice.