Despre reforme structurale

Punct de sprijin // Toate țările în curs de dezvoltare care au realizat creșteri economice semnificative au mers pe calea urbanizării și industrializării accelerate

Desigur, reforma justiției și lupta contra corupției sunt prioritățile actualei guvernări și restanțele precedentei. Dar despre altceva voiam să spun.

Reformele economice nu știu cum au trecut în umbră sau au dispărut cu desăvârșire din discursul public al politicienilor noștri. Firește, e mult mai ușor să lupți prin declarații politice, răsunătoare și mult mai complicat să faci cu adevărat reforme, mai ales în economie. Întrebarea ce facem cu economia noastră? a rămas oarecum retorică, iar „schimbarea paradigmei” - un fel de doleanță irealizabilă.

E criză, vor zice unii și vor avea dreptate. Regională, valutară și nu mai știu de care. De aceea, nu avem timp pentru schimbări profunde, trebuie să ne menținem pe linia de plutire. Este adevărat. Doar că asta o facem în toți acești ani de la independență încoace și tot n-avem timp să ne gândim, pentru că doar reacționăm la evenimente. Acum avem nevoie de un plan anticriză? Desigur că avem. Și firește că nu-l avem. Dar tot atât de adevărat e că avem nevoie și de un plan strategic de dezvoltare în care s-ar încadra toate celelalte planuri curente ale oricărei guvernări.

Datele recente ale BNS atestă o populație stabilă de 3,555 milioane la 1 ianuarie curent.Din aceștia, 2,048mln. e populația rurală și 1,507 mln. – urbană. Sub aspect economic, ne interesează populația ocupată, adică cei care au un loc de muncă. Iată cum arată datele statistice (pentru 2013, mai noi încă nu sunt publicate): populație ocupată total – 1,173 mln., din care salariați – 807 mii, lucrători pe cont propriu – 332 mii, lucrători familiali neremunerați – 25 mii, patroni și membri de cooperative – 8 mii.

Aceleași date ale BNS grupate pe activități (tabelul de mai jos) ne arată că salariați sunt, de fapt, doar 621 mii.



Acest tabel ar trebui tipărit și pus pe pereții cabinetelor Ministerului Economiei, pentru că ne arată foarte clar structura economiei moldovenești. Mai insistă cineva că suntem o țară agrară?! Rurală – da. Agrară – nu. Pentru că din 2 milioane de oameni care trăiesc la țară doar 39 de mii (!) primesc salarii din activități agricole. Din totalul de 338 de mii de ocupați în acest sector. Cine-s ceilalți locuitori de la sate? Peste 300 mii de pensionari și bugetarii.

Restul ce fac? Sau mai corect – ce facem cu ei? Îi mutăm la orașe? Ce să facă acolo fără locuri de muncă și de trai? Este clar că nu putem realiza o industrializare masivă. Avem în industrie doar cca 100 mii de locuri de muncă și acest număr este în scădere, și nu în creștere.

Or, toate țările în curs de dezvoltare care au realizat creșteri economice semnificative au mers pe calea urbanizării și industrializării accelerate. Întrebări retorice? Deloc. Cu asemenea disproporții nu putem vorbi despre un model economic sustenabil. La un bugetar revin 2,6 din sectorul real. Și un salariat la un pensionar. Cu un PIB de $ 2 239 per capita în 2013, care în dolari ar putea să scadă în 2014, iar în 2015 intrăm în recesiune.

Ce ziceți, schimbăm paradigma sau o mai lăsăm baltă?