Pentru cine votăm la alegeri? Maia Sandu: tehnocratul care a ales să învingă politicienii

În preajma alegerilor prezidențiale, Ziarul NAȚIONAL a lansat un ciclu de articole din care vom afla mai multe despre candidaţii la Preşedinţia Republicii Moldova. Nu pretindem la adevăr în ultima instanță, dorim doar să le oferim cetățenilor mai multe surse de informații pentru ca aceștia să facă o alegere conștientă. Această inițiativă este parte a proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile”, susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de Responsabilitate.

Maia Sandu este candidatul „Partidului Acțiune și Solidaritate” (PAS) înregistrat de CEC cu nr. 7 în cursa prezidențială. Este economist de profesie. În 1994–1998, 2005–2006 activează în cadrul Ministerul Economiei, în 1998–2005 — economist, Oficiul Băncii Mondiale în Moldova, din 2007 — coordonator de program, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în 2010–2012 — consilier al directorului executiv, Banca Mondială, Washington DC, SUA. În 2012–2015 — ministru al Educaţiei în guvernele Filat 2 şi Leancă. 2014–2015 — membră a PLDM. Din 2016 — preşedinte al PAS[1].

Candidat tehnocrat

Maia Sandu este un tehnocrat prin excelență. Maia Sandu și-a dat demisia din postul de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale în Washington DC pe 20 iulie 2012, iar pe 24 iulie același an a fost numită la șefia Ministerului Educației. Declarația de avere pentru anul 2012 a Maiei Sandu arată diferența considerabilă dintre salariul de consilier în SUA și cel de ministru în Republica Moldova. În șapte luni, în SUA, Sandu a încasat 70 000 de dolari, pe când în cinci luni în Moldova – doar 33 877 de lei[2].

La Ministerul Educației, Maia Sandu s-a remarcat prin promovarea reformelor, apreciate pozitiv de unii și contestate vehement de alții. Noul Cod al Educației cu siguranță poate fi trecut la capitolul active. În ce privește optimizarea școlilor și instalarea camerelor de luat vederi la BAC (după care rata de promovare s-a înjumătățit!), opiniile sunt împărțite. Cei care critică aceste reforme - de pe poziții populiste, din punctul nostru de vedere, îi reproșează că lichidarea școlilor conduce la dispariția satelor. Doar că ei înșiși nu au răspunsuri la aceste întrebări – ce facem cu satele depopulate, cu școlile fără învățători și elevi? Or, criticii ce mai aprigi sunt din zona comuniștilor (iar acum și a socialiștilor), pe timpul guvernării cărora au și dispărut cca 400 de mii de locuri de muncă la sate.

Calitatea de lider politic

În iulie 2015, PLDM o desemnează pe Maia Sandu candidat la funcţia de prim-ministru. Dar „partenerii de alianță” – PD și PL - obstrucționează această desemnare. Drept rezultat, Maia Sandu s-a declarat „dezamăgită de clasa politică” și, pe 23 decembrie 2015, a anunțat că lansează „o mișcare pentru crearea unui nou partid politic”. Două săptămâni mai târziu, ea a anunțat public că toți cei care o susțin pot depune cerere de aderare la viitoarea formațiune politică – Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Iar pe 26 mai curent, Ministerul Justiției a înregistrat oficial partidul[3].

Deși este un lider politic începător, Maia Sandu demonstrează că nu are prea multe iluzii referitoare la regulile jocului politic autohton, în care s-a antrenat: „Înțelegem foarte bine că, în această campanie, guvernarea nu vine cu un singur candidat. Ea are câțiva candidați declarați – Lupu, Ghimpu și Leancă, și unul nedeclarat - Dodon. Dar are și o serie de candidați „căpușă”, „clone”, scopul cărora nu este de a obține voturi pentru sine, ci de a „fura” voturi de la alții, astfel încât, într-un final, să fie avantajați candidații oficiali ai guvernării”[4].

Încearcă să construiască un partid de tip nou, ca antiteză celor care fac politica actuală. Unul bazat pe valori, cu oameni promovați pe principiul meritocrației, fără scheme obscure de finanțare. E o abordare salutabilă din mai multe puncte de vedere, deși unii ar numi-o naivă și fără mari șanse cu referire la politica de pe malul Bâcului. E ca și cum te-ai așeza să joci poker cu trișori profesioniști și ai vrea să câștigi.

Sloganul electoral al candidatei „Am ales să înving!” este unul atractiv. Dar specialiștii în campanii electorale ar remarca că acesta nu se pliază tocmai exact pe imaginea de tehnocrat și experiența anterioară a candidatului. Îl vom considera mai degrabă drept un avans.

Istoria miliardului

Adversarii Maiei Sandu invocă argumentul participării acesteia la guvernare în timpul jafului miliardului din sistemul bancar. Inclusiv faptul că a votat una dintre hotărârile de acordare a garanțiilor de stat. Pe de altă parte, informațiile care au fost făcute publice demonstrează că a fost practic unicul ministru care a cerut explicații de ce este nevoie de aceste garanții. Nu credem că este tocmai corect să acuzi un ministru al Educației că a votat una dintre acele hotărâri. Pentru că nu este atribuția lui să supravegheze sectorul bancar, dar și pentru că nu știm exact care au fost explicațiile reprezentanților BNM și ale blocului economic din Guvern în favoarea acestora. Or, anume Maia Sandu a fost aceea care a cerut desecretizarea stenogramelor acelor ședințe și a atacat în instanță Cancelaria de Stat când aceasta a refuzat s-o facă.

„Maia Sandu, președinta Partidului Acțiune și Solidaritate, a acționat Cancelaria de Stat în instanța de judecată, după ce instituția a refuzat să-i ofere copiile stenogramelor ședințelor Guvernului în care au fost aprobate garanțiile de stat pentru cele trei bănci falimentate: Banca de Economii, Banca Socială și Unibank. Politiciana a solicitat documentele, după ce Guvernul a desecretizat hotărârile adoptate în 2014 și 2015 pe marginea acestui subiect. Tudor Copaci, secretarul general al Guvernului, susține însă că au fost desecretizate doar hotărârile de Guvern propriu-zise, nu și stenogramele, iar în acest sens angajații instituției ar urma să consulte Ministerul Justiției”[5]. Oricum, în campanie, cu siguranță i se va imputa că a fost parte a unei guvernări corupte și că a participat la votarea acelei decizii.

Resurse

·Rating

Este de remarcat faptul că Maia Sandu apare în sondaje cu un rating foarte bun încă înainte de înregistrarea partidului. Și ultimele sondaje o creditează cu o popularitate destul de mare la alegători -15,1% în sondajul recent al IRI și 13,0% în sondajul din septembrie al CBS-AXA[6]. Acest rating, unul foarte bun pentru un politician începător, este totuși departe de a fi suficient pentru a câștiga alegerile prezidențiale.

În plus, vom remarca și descreșterea ratingului în dinamică (de la 20,5% în BOP din aprilie), ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru staff-ul electoral al candidatei.

·Financiare

PAS nu dispune de resurse financiare mari, dar nici de finanțatori care ar sta în spatele partidului. În raportul financiar pentru semestrul I al anului 2016 depus la CEC pe 15 iulie anul acesta, PAS indică venituri totale de 2 864 de lei. Banii provin din donațiile în numerar făcute de Maia Sandu și Igor Grosu.

Aproape două luni mai târziu, pe 20 august, reprezentanții PAS au transmis RISE Moldova că principalele surse de finanțare ale partidului, începând cu înregistrarea sa oficială la 26 mai 2016, au fost donațiile, în sumă de 76 949 de lei, și cotizațiile de membru - de 27 080 de lei. Prin urmare, în mai puțin de două luni, PAS a reușit să adune din donații și cotizații peste 100 000 de lei. Donațiile au fost făcute de persoane fizice, printre care se numără și membri PAS[7].

Vom menționa că aceste sume sunt infime în comparație cu majoritatea celorlalți candidați. Or, lipsa panourilor publicitare, materialelor poligrafice, ca să nu mai vorbim de spoturile TV care solicită bugete enorme (și care sunt un lucru absolut indispensabil oricărei campanii electorale) creează un handicap comparativ cu ceilalți contracandidați.

·Mediatice

Nici Maia Sandu, nici PAS nu controlează și nu dispun de resurse mediatice. Totuși, partidul se face remarcat printr-o prezență consistentă pe internet, care vizează un public mai educat. Cu toate acestea, marea majoritate a populației se informează la TV.

Concluzii

Maia Sandu este un politician de tip nou, manager de formație, tehnocrat ca experiență, care se ambiționează să facă altfel de politică. Vor fi aceste calități apreciate de cetățeni? Vom afla la alegeri. În condițiile actuale de control cvasitotal din partea guvernării al procesului electoral (monetizarea căruia în ultimul timp atinge cifre exorbitante), acest efort ar putea avea insuficiente șanse pentru câștig. Totuși, desemnarea ei în calitate de unic candidat susținut de trei partide – PAS, PPDA și PLDM - majorează substanțial aceste șanse.

*Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de responsabilitate. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.