Despre conserve și gunoiști

Punct de sprijin

Toată săptămâna precedentă a trecut sub semnul știrilor despre dispariția lui Putin.

Versiunile curgeau gârlă – de la decesul liderului de la Kremlin și lovitură de stat până la revenirea triumfală a acestuia în scurt timp. Nu le voi comenta, pentru că este un lucru absolut ingrat să speculezi zvonuri în lipsă totală de informații. Un element caracteristic regimurilor totalitare, de altfel. Cum să nu-ți amintești despre dispariția similară a liderului nord-coreean?

Altceva mi-a atras atenția. Și anume, folosirea „conservelor” mediatice. Ba Serviciul de presă al Kremlinului publică fotografii de la întâlnirea cu președintele Curții Supreme, ca apoi specialiștii să constate că au fost făcute cu luni în urmă. Ba mai apoi faimosul canal tv „Rossia 24” difuzează pe 13 martie un subiect în care se povestește ce a discutat Putin cu președintele Kîrgîzstanului la întâlnirea care – atenție! – a avut loc pe 16 martie. Prezentatoarea folosește verbele la timpul trecut. O fi rușii mari inventatori în tehnologii militare, dar nici chiar în mașina timpului nu cred. N-am crezut nici când eram prin clasa a VII-a și citeam romanele lui Wells, deși îmi plăceau pe atunci.

Explicația e de-a dreptul banală. „Conserve” e un termen folosit de oamenii de televiziune și atribuit materialelor din arhivă care se folosesc ca fiind proaspete când e nevoie. Telespectatorul neavizat nu va observa falsul. Pentru că a fost pregătit deja de ani buni să consume conserve, crezând că-s trufandale.

Termenul „conserve” în interpretarea actuală (ce-i drept, cu referire la ziarele timpului, adică înaintea celui de-al Doilea Război Mondial) a fost inventat de Remarque cu 70 de ani în urmă. În „Arcul de Triumf” acesta scria: Noi trăim în secolul conservelor. Noi nu mai avem nevoie să gândim. În locul nostru totul este deja gândit, rugumat și chiar trăit. Conserve! Ne rămâne doar să deschidem borcanele. Livrare la domiciliu de trei ori pe zi (traducere liberă).

Perfectă observație. Doar că nu mai citim ziare. Cu atât mai mult, de trei ori pe zi. Și dacă vojdiul proletariatului mondial Lenin considera filmul drept cea mai importantă artă, atunci acum acest rol îi revine televiziunii. Care ne servește tot felul de conserve 24/24. Mai mult sau mai puțin alterate. Și ca să găsești o informație veridică trebuie să închizi televizorul. Pleci în internet și, dacă ai aptitudini de Stalker și suficient timp, poți desluși realitatea, manevrând între mormanele uriașe de gunoi informațional.

Problema aplicativă constă în depistarea fragmentelor de adevăr, făcând slalom între conserve și gunoiști informaționale. Dacă însușim această deprindere, avem șanse să înțelegem ce se petrece în realitate. În caz contrar (și această tendință se atestă deja în sondaje), ne transformăm încet, dar sigur într-o turmă manipulată.

Vreți să ziceți că n-am pomenit mass-media noastră? Păi, e și despre noi…