Ce fel de guvernare ne trebuie?

Punct de sprijin

Miercuri, Guvernul Leancă și-a prezentat demisia. Între timp, negocierile privind constituirea coaliției de guvernare se derulează cu ușile închise. De aceea, întrebarea din titlu este una firească.

Ce mai întrebare, veți zice. Este clar ca bună ziua că ne trebuie o cu totul altfel de guvernare.Caresă nu mai mimeze reformele, dar să le facă. Iar acestea să producă rezultate concrete și palpabile pentru toți cetățenii. Cum e posibil așa ceva, veți întreba, dacă actorii sunt aceiași? Iar oamenii, știut lucru, nu se schimbă. O fi așa. Formularea problemei nu e lipsită de paradox. Oamenii, într-adevăr, nu se schimbă. Dar! Se schimbă circumstanțele. Și acestea obligă oamenii să acționeze diferit. Iar politicienii care nu acționează conform circumstanțelor care se schimbă, pleacă și dispar. Avem exemple cu duiumul - și externe, și interne. De aceea, sunt nevoit să fiu optimist, deși recunosc că scepticismul prevalează.

Și dacă politicienii au terfelit cum au putut și cum au vrut principiile și valorile, iar reforma a devenit un cuvânt de ocară, apoi noi le-am semnat un cec în alb. De fapt, nu lor, dar anume principiilor și valorilor. Problema e că cecul ar putea fi chiar ultimul. Dacă nu se conduc de ele și nu fac reforme. Și nu că aș fi naiv că le vor îmbrățișa peste noapte. Dar cred că măcar din simțul autoconservării ar trebui s-o facă. Nu am nici pretenția ca politicienii să fie cheie de biserică și nici autoritate morală (astea trebuie să vină din alte zone ale societății – ufff, cu altă ocazie…). Ei sunt pragmatici, eu – doar realist. Nu de alta, dar dacă până la vară nu vin cu rezultate concrete, apoi noi nu le dăm voturile noastre.

Din priorități – reformarea justiției (și lupta contra corupției drept consecință). Alfa și omega tuturor reformelor. Piatra de temelie. După care, toate se vor așeza la locul lor - și politicul, și economicul, și socialul. Mai e o problemă - că de la vorbe până la fapte e o distanță lungă. Așa cum sloganele electorale sunt departe de realitate, așa și reformele sunt departe de vorbele despre reforme. Iar la mijloc e voința politică. Întrebarea este – poate aceasta să apară acolo unde n-a fost până acum? Eu zic că poate. Din considerentele enunțate.

După formarea coaliției, vom avea și un Guvern nou. Acum, când se discută (sau mai degrabă se induce) ideea păstrării status-quo-ului, eu chiar aș insista pe sintagma – nou. Cu viziune și capacitate, nu doar cu sfere de influență.

Deja ex-premierul Leancă a sugerat colegilor din cabinet – ori facem reforme, ori ne ducem cu toții.Bună constatare, deși întârziată – era oportună la instalarea Guvernului, nu la demisia lui.

Aș mai vrea ca Guvernul nou să fie proactiv, generator de reforme și nu doar absorbant/redistribuitor de fonduri. Conform principiului: ne dau bani – facem drumuri (irigare, canalizare etc.), nu ne dau bani – nu facem nică. Să poată planifica elementar activitățile ca să nu nimerim în situații penibile pur sovietice când tăiem panglica și aprindem bricheta, dar gaz nu avem până acum. Ca super-mega-ministerul Economiei să schimbe odată paradigma, adică să se ocupe de ce trebuie – de priorități și strategii, dar nu de gestionarea otkaturilor de la întreprinderile de stat (acestea trebuie scoase definitiv din subordonarea lui) și a tarifelor energetice. Aș mai vrea să avem un Guvern compact și eficient – Japonia are doar 10 ministere de bază, iar noi 16. Dar știu că mai degrabă va mai apare unul decât se va reduce. Aș mai vrea eu multe, dar închei lista. Nu de alta, dar nu vreau să fiu învinuit pe urmă că am avut prea multe pretenții și de aia am pierdut alegerile din vară…