Ce alegem?

Punct de sprijin

Partea I: Locuri de muncă

Recent, Voronin a ieșit la un post TV, jonglând cu cifre ca un adevărat artist de circ. Moderatorii, în mod normal, nu aveau de unde să știe cifrele adevărate. Pentru că dacă le știau, trebuia să-i zică că e un mincinos ordinar.

Ne-a zis comunistul nr.1 că pe timpul guvernării lor vreo 400 de mii de cetățeni au revenit în țară. Pentru că le-au creat locuri de muncă.

Iată cum arată cifrele reale. Graficul emigranților e special pentru Voronin, când va dori să mai spună minciuni.



Și acum datele despre locurile de muncă:



În perioada 2001-2009, drept rezultat al guvernării comuniste, locurile de muncă s-au diminuat cu 315 mii în general pe țară și în agricultură – cu 431 de mii. Ultima cifră e chiar catastrofală și demonstrează emigrarea masivă a oamenilor din satele noastre. Am publicat-o în câteva materiale anterioare. Am mai adresat și întrebarea respectivă lui Voronin și Tkaciuk (pe când acesta mai era fruntaș PCRM) în direct la emisiuni tv. N-au putut să răspundă. De ce oare? Pentru că n-au ce răspunde. Pentru că operează cu cifre false, luate din pod și prostesc poporul.

În 2010-2013, cifrele populației ocupate au crescut. Cu 30 de mii în general, inclusiv cu 23 de mii în agricultură. Deci, guvernele Filat-I, Filat-II, Leancă cu greu, cu scârț, dar au majorat numărul locurilor de muncă. E puțin, desigur. Am vrea să fie mai multe. Dar e o creștere. Și apoi, mult mai important e faptul că trendul general descrescător a fost inversat. Cine știe, înțelege cât de greu este să inversezi un trend.

Ei bine, cu minciunile ne-am clarificat. La urma urmei, e campanie electorală și deja ne-am deprins că politicienii mint de îngheață apele. E important să avem imunitate la minciuni, dar și mai important – să învățăm să analizăm ce stă cu adevărat în spatele ofertelor și promisiunilor electorale. Pentru că așa-i omul, îi place să fie amăgit și vrea să creadă că de la o luni ne va cădea în cap mana cerească. Numai că minuni în viața reală nu există. Orice rezultat este produsul muncii de zi cu zi.

Dar să revenim la tema locurilor de muncă. Acum, pentru a asigura o creștere semnificativă a locurilor de muncă, avem nevoie de investiții – un lucru arhicunoscut. Întrebarea retorică este – de unde vin investițiile în R. Moldova? Din Est sau din Vest? De unde au venit investițiile masive pentru proiectele de infrastructură (despre care vom vorbi cu altă ocazie) realizate în ultimii ani? Drumuri, irigație, apeducte, canalizare etc.? Din SUA și UE. Știe cineva despre vreun proiect rusesc în aceste domenii? Dacă da – să ne spună și nouă! Dar de unde vin investitorii care au creat mii de locuri noi de muncă în ultimii ani – „Draexlmaier” și „Gebauer & Griller” (Germania) care lucrează la Bălți, „Lear Corporation” (SUA) - la Ungheni, „Leoni” (Germania) - la Chișinău, „Tommytex” (Italia) - la Soroca, „Euroyarns” (Belgia) - la Ungheni, „Samres” (Suedia) - la Chișinău? E cumva printre acestea vreo firmă rusească? Nu!

Mai menționez că au fost instituite 8 parcuri industriale pe întreg teritoriul ţării cu un volum total de investiţii estimate la circa 256 de milioane de euro şi peste 9 400 locuri de muncă și 7 zone economice libere, volumul total al investițiilor aici însumând 197,9 milioane de dolari și fiind create peste 6 800 de locuri de muncă.

Care e oferta din cealaltă parte? Gaz ieftin (foarte puțin probabil) și că ne vor lua toate merele. Firește, dacă vom fi cuminți. Doar că ei vor decide și un nou Onișcenko ne va găsi dibutilftalat în vin ori de câte ori rușii vor crede altfel.

De aceea, alegerea care urmează s-o facem pe 30 noiembrie este una evidentă. Să susținem partida proeuropeană. Fără a vorbi de valori – e o discuție aparte. Din considerente pur pragmatice. Cifrele ne-o demonstrează clar.