Ce alegem? Partea VII: MOBILIZAREA TOTALĂ sau ce ne sugerează patru sondaje

Punct de sprijin

Săptămâna trecută au fost prezentate trei sondaje de opinie care reflectă dispozițiile alegătorilor înaintea scrutinului din 30 noiembrie. Marți a fost prezentat și tradiționalul BOP realizat de IPP.

Cireașa de pe tort a fost nu rezultatul BOP-ului propriu-zis, dar modelul de redistribuire a mandatelor. Care a fost calculat și prezentat de Arcadie Barbăroșie. Cei care nu au privit prezentarea în direct, n-au decât s-o vadă și să încerce să înțeleagă argumentele autorului. Majoritatea sunt pertinente. Cu o remarcă – modele de redistribuire sunt multe. Respectiv, oricine are la îndemână baza de date și poate obține rezultate diferite. De exemplu, reieșind din același rezultat (din tabelul de mai jos), eu pot afirma că PCRM va primi 23 de mandate și tot voi avea dreptate (ca și dl Barbăroșie care afirmă că 30). De aceea, ca să nu încurcăm și mai tare lumea, voi comenta doar datele din sondaj.

Iată principalele rezultate, care trebuie luate în considerare de alegători înainte de a lua decizia de vot. Vom analiza, pe cât e posibil, datele relevante din cele patru sondaje.

Ratingul partidelor:



Din tabel se vede clar că o guvernare proeuropeană în formula AIE-3 (PLDM + PD + PL) câștigă (față de PCRM + PPP + PSRM) cu următorul scor:

·IRI: 44% față de 39%.

·NDI: 46% față de 42%.

·IMAS: 48% față de 39%.

·BOP: 49% față de 43%.

Deci, rezultă că o coaliție și un Guvern AIE-3 pot fi constituite. Problema acestei guvernări este că poate numi Guvernul, dar nu poate alege președintele. De unde și apare ideea, tot mai mediatizată, că o construcție mai durabilă ar fi PCRM + PLDM + PD. Un fel de coaliție a unității naționale (chit că Voronin nu mai e contra UE, dar nici în opoziție nu mai rezistă să stea – încă patru ani și nu mai rămâne nimic din partid). Această construcție (harbuzo-zămos, cum o vor numi unii) ar permite rezolvarea problemei 2016, dar pare a fi greu realizabilă. Cel puțin, mai greu decât AIE-3. Pentru că politicienii nu au obiceiul să privească prea departe și cred că în 2016 cumva se va rezolva.

Mai e un lucru de remarcat. Trendul comuniștilor este deja clar descrescător. Iar inversarea trendului (spre deosebire de mici fluctuații) este practic imposibilă în puținul timp ce a mai rămas. Așa stând lucrurile, PLDM ar putea obține cel mai bun scor, chiar dacă nu ajunge la rezultatul din 2010. În aceste condiții va fi principalul partid (în ambele construcții) și va forma viitoarea guvernare care implicit va fi una proeuropeană.

Ratingul liderilor politici

Acesta se măsoară prin întrebare deschisă – în ce personalitate aveți cea mai mare încredere? Clasamentul arată în felul următor:

conform IRI: conform BOP:

1.Voronin – 24% 1. Voronin – 11%

2.Leancă – 22% 2. Lupu – 9%

3.Filat – 17% 3. Usatîi – 8%

4.Lupu – 15% 4. Leancă -7%

5.Usatîi – 13% 5. Filat – 5%

6.Chirtoacă – 12% 6. Dodon – 3%

7.Dodon – 11% 7. Chirtoacă – 3%

Diferența de cifre se explică prin faptul că la IRI e răspuns multiplu (dacă împărțim la 2, cifrele vor fi comparabile), dar și prin diferența de o lună între măsurări. Important e că aceiași 7 politicieni sunt în top. Deci, atâția politicieni cu pondere/notorietate/rating avem în țară. Am mai scris și repet – răspunsul spontan la întrebarea deschisă măsoară ratingul politicienilor. Și nu răspunsul la întrebarea – cât de multă încredere aveți, prezentându-se lista cu persoane. În primul caz, respondentul oferă un singur răspuns, în al doilea i se arată lista și răspunsul este multiplu. Nu vom lua în considerare nici sistemul de notificare folosit de IMAS (care este un exercițiu pentru experți și nu înțeleg de ce nu se pune și întrebarea deschisă). Ca să fie clar pentru toți cei care titrează cu cea mai mare încredere, operând cu datele din listă – această încredere (clasic se măsoară pe scala – foarte mare – oarecare – nu prea – deloc – nu am auzit) nu neapărat se convertește în voturi (vezi încrederea în liderii partidelor extraparlamentare). De la NDI nu avem date. Deci, acesta este clasamentul politicienilor pe moment. Restul sunt interpretări care mai degrabă induc confuzii.

Clivajul EST versus VEST

IMAS: Referendum pentru aderarea la UE: 51% - pro, 35% - contra. Referendum pentru aderarea la UV: 49% - pro, 32% - contra.

IRI: Alegerea între UE și UV – 46% la 42%.

Deci, deși la scor mic, dar UE câștigă față de UV.

BOP: Referendum pentru aderarea la UE: 44% - pro, 35% - contra. Referendum pentru aderarea la UV: 47% - pro, 29% - contra. Alegerea între UE și UV – 39% la 43%.

Aici vedem că situația e inversă. Deși la mică diferență, e în favoarea UV. Ceea ce conduce la concluzia că situația este la limită și balanța poate fi înclinată în orice parte.

Până la urmă, votând anumite partide, de fapt alegem Estul sau Vestul, trecutul sau viitorul. Dacă e să luăm în considerare că problemele principale cu care se confruntă cetățenii sunt aceleași în toate sondajele - șomajul, veniturile joase, nivelul scăzut de trai, prețurile înalte, viitorul copiilor și corupția - și că acestea rămân practic neschimbate (și în perioada actualei guvernări și a celei precedente), iar soluția nr. 1 pentru a îmbunătăți situația moldovenii o văd în schimbarea conducerii, putem găsi și explicația apariției noilor jucători în viitorul Parlament. Care ne promit să denunțe Acordul de Asociere. Ceea ce teoretic permite și alte coalizări decât cele descrise. Amatorii de combinatorică au tabelul la îndemână.

În loc de concluzie. Ucraina a ales UE. România demult a ales. Ba a mai demonstrat duminică că imposibilul e posibil. Dacă se mobilizează toți cei cărora le pasă. Nouă ne pasă?!