Așteptându-l pe… Obama

Punct de sprijin

Vineri, candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru, Iurie Leancă, va veni în Parlament și va solicita votul de încredere pentru noul Guvern.

Nu știm, însă, dacă va acumula voturile necesare. Cert este un singur lucru: nici după vizita de ieri a consilierului d-nei Merkel pentru Politică Externă şi Securitate, Christoph Heusgen, situația privind învestirea Guvernului Leancă 2 nu a devenit mai clară. Consilierul a avut întâlniri cu liderii PLDM și PL. Nu și cu ai PD, care a preferat o formă mai evazivă de a delega vicepreședintele. Desigur, dacă venea Merkel, poate găsea și liderul o ferestruică în programul lui supraîncărcat. În loc de asta, a preferat să trântească ușa în nasul liberalilor.

Declarațiile liderului PL de după întâlnire nu le voi comenta. Pentru că e imposibil, dar și inutil să faci analiza unui show. Deja cuvintele nu mai au niciun sens. Contează doar faptele. Adică voturile. Și dacă vineri Guvernul nu va primi votul de încredere, asta va însemna înaintarea altui candidat și necesitatea de a căuta voturile comuniștilor. Asta se va întâmpla.

Nu îndreptățesc celelalte două partide. Logica lor e simplă - împărțitul la doi e mai ușor decât la trei, dar nici cea liberală nu e mai bună. Logica liberală de a scăpa de comuniști prin aducerea lor la guvernare (fie și indirectă într-o formulă de Guvern minoritar) ar trebui să ne arate că liderul lor a avut dreptate și toți ceilalți – nu. Perversă logică, dacă e logică în general. În mod normal, ar putea vota acest Guvern și să facă o declarație clară că merge în opoziție, de unde va critica cum vrea și ce vrea. Dar, din păcate, obsesia strategiei 2026 domină.

Ce trebuie să se mai întâmple? Să vină Merkel? Împreună cu Obama? Să le povestească celor trei moldoveni că, dacă au declarat că fac alianță, apoi trebuie s-o facă? Pentru că așa a fost voința poporului exprimată prin votul din 30 noiembrie. Dar cât costă votul nostru acum? Nimic. Asta e impresia generală. Doar că politicienii noștri uită că foarte repede, la vară, acest vot iarăși va conta. Și atunci cu siguranță nu va fi același ca pe 30 noiembrie.

Să le mai zică că avem un război care a reizbucnit și e la hotarele noastre? Că leul se duce de râpă, iar la noi asta se numește că situația e sub control? Că anul 2015 va fi unul foarte greu și că ne trebuie un Guvern funcțional și eficient? Că politicienii care au mai fost împreună în două alianțe de guvernare se înțeleg într-o săptămână, dar nu o întind două luni ca să nu se înțeleagă? Nu știu. Cred că orice le-ar spune, ai noștri vor zâmbi ironic și se vor gândi – „da’ nu ne învățați cum să guvernăm mai bine țara asta, știm noi și singuri. Este de ajuns că ne dați bani. În rest, ne descurcăm…”.

Ei, cum se vor descurca, o să vedem vineri. Și la vară. Am avut șansa să creăm o coaliție majoritară și am ratat-o. Deja nu mai cred că până vineri se poate schimba ceva. Acum avem șansa să avem un Guvern minoritar, care poate cădea oricând. Ar putea urma scenariul alegerilor anticipate care este cel mai prost posibil. De unde abilitatea asta a moldovenilor de a le alege anume pe astea?