Aritmetica pentru juriști

Punct de sprijin

Funcția de președinte nu poate fi partajată, pentru că 55 de voturi nu-s de ajuns și trebuie 61. Acesta e argumentul răstălmăcit la toate televiziunile de săptămâni bune.

L-au înțeles toți, chiar și cei care au uitat deja aritmetica de clasa a doua. O singură persoană rămâne neînduplecată și o ține morțiș pe-a lui – ba se poate! De ce?! Se întreabă lumea mirată. Doar este evident că nu se poate! De ce, de ce? De aceea! Pentru că el vrea să fie președinte și basta! Și pentru că știe că fără el nu se poate. De aceea, totul trebuie împărțit în mod egal. Ăsta e principiul liberal de bază. Nu știați? Păi, nu scrie în analele liberalismului – fiecăruia după necesități? Iar necesitatea principală a liberalului este Președinția. Pentru ce? Clar că pentru binele nostru, al tuturor. El, liberalul, știe exact de ce avem nevoie. Noi toți, desigur. Mai departe urmează tot felul de bla-bla despre reforme profunde și lista enigmatică cu 14 puncte de propuneri. Unde-i lista? De ce n-o publicați? Poate chiar o să vă dăm dreptate, dacă vedem că vă gândiți la țară și nu la pârghii? Și chiar trebuie să vă dea tot ce cereți?

Departe de mine gândul că ceilalți doi parteneri nu vor nimic și sunt altruiști. Doar că dorințele ar trebui să coreleze cu rezultatele. Iar liberalii au cel mai modest rezultat. Dar cum am zis, știu că fără ei nu se poate. Și totuși. Nu putem sta suspendați până la infinit. Devenim ridicoli. Iată că și Iohannis nu mai vine.

Eu unul, zău că le-aș da tot ce vor. Ei, cum poți să-i refuzi omului ceea ce vrea el cel mai mult? Vrea președinte – poftim! Și ce fel de argument este acesta – nu se poate? Știut lucru – dacă nu se poate, dar se vrea foarte mult, atunci se poate! Care e problema? De ce se încăpățânează atâta cei din PLDM și PD? De ce insinuează că PL blochează negocierile? Care blocaj? Nu-i niciun blocaj! De ce trebuie de obstrucționat cererea legitimă a PL? Nu-i colegial. A zis doar liberalul că el nu cere, ci doar ia ce-i rămâne. Păi, așa și trebuie de scris în acord cum vrea PL, europenește – unu–unu-unu. PLDM are prima opțiune, PD – a doua, PL – a treia. După care se formează conducerea Parlamentului și se desemnează Guvernul. Până aici disensiuni nu-s, nu-i așa? Opțiunea a treia aparține PL, care pretinde Președinția. În acord se scrie negru pe alb că toți partenerii de coaliție garantează susținerea candidaturii înaintate de PL în 2016. PLDM – cu 23 de voturi, PD – cu 19, PL – cu 13. Cu ministerele nu cred că-i problemă. La urma urmei, mai creăm vreo câteva ca să ajungă la toți.

Așa criza va fi deblocată și fiecare va obține ceea ce-și dorește. Țara va primi o guvernare proeuropeană fără comuniști și consilierii bucureșteni ai liberalului vor dormi liniștiți. Guvernarea va purcede la implementarea Acordului de asociere și va lupta contra corupției. Va depolitiza toate instituțiile de drept și va reforma justiția. Într-un cuvânt, vom merge spre Europa. Cu pași viforoși.

Iar în 2016 Ghimpu va deveni președinte. Cum, veți întreba? Dacă vor avea tot 55 de voturi? Păi, politicienii noștri nu au acest prost obicei să răspundă la întrebarea – cum? Și aici mă refer la toți, nu doar la liberali. Cum vor reforma justiția? Simplu – îl vor scoate pe Gurin și vor aduce un neamț. Apropo, susțin cu ambele mâini acest lucru, am și scris despre asta încă în 2011, când a avut loc faimosul atac raider asupra celor patru bănci. Atunci, surprinzător, liberalii n-au susținut ideea și au preferat să cânte în cor cu democrații că atacuri raider nu există, pentru că… nu-i scris în lege! Au trecut patru ani, dar în lege așa și nu scrie ce-s acelea atacuri raider. De aceea, ele continuă. Doar că liberalii vor deja procuror străin. E un progres.

Dar să revenim la cele 61 de voturi. De unde se vor lua? Până atunci se vor face atâtea reforme, iar nivelul de trai va crește atât de mult, încât socialiștii și comuniștii vor face coadă la sediul PL ca să adere la acest partid. Asta cei care încă n-au dovedit să intre în PD. Chiar mi-e teamă că am putea să rămânem fără opoziție…