AIE-3 sau guvernare 2+?

Punct de sprijin

Ședința extraordinară a Parlamentului a fost o dezamăgire totală. Fără agendă votată, cu pauze și amânări. Mai urmează o rundă. Iarăși fără rezultat?

Între timp, euro a sărit peste încă un prag psihologic de 20 de lei. Ce va urma? Pragul de 30? Sau deja nu mai există praguri psihologice? Drăguțanu ne bolmojește ceva de pe sticlă. Nu-l mai ascult de mult, pentru că n-are rost. Dar nici nu-l mai crede nimeni. Pentru că nu s-a întâmplat nimic din ceea ce a spus anterior. Leul nu a revenit la cursul inițial. Cei care l-au ascultat și au păstrat banii în lei au pierdut. Situația nu se stabilizează, ci invers, devine incontrolabilă. Prețurile s-au îndreptat spre noi înălțimi. Următorul pas cu siguranță va fi trecerea prețurilor și a contractelor la u.c. (unități convenționale – vă mai amintiți?). N-aș vrea să anticipez scoaterea leilor și transferarea lor în valută cu punerea direct la ciorap.

Iar noi stăm bine-mersi fără Parlament și Guvern funcțional. Zău că nu mai contează deja cum se va numi alianța și cum Guvernul. Mai largă sau mai îngustă, minoritar sau altfel. Important e să fie ceva măcar. Ceea ce am văzut miercuri e încă un pas spre dezastru. După 50 de zile de bătut pasul pe loc, după întâlnirea cu mediatorii europeni, a apărut în sfârșit o schiță de plan de compromis. Liberalii au făcut un pas înapoi, făcând posibilă crearea alianței în baza celor trei puncte propuse de europeni. Nu voi comenta celelalte puncte propuse la repezeală de PL (au fost deja comentate), pentru că unele sunt de umplutură, iar altele chiar aberante. Importante sunt cele trei care ar putea constitui baza compromisului. Ei, iată vedem deja că PD-ul se încăpățânează și le redactează după bunul său plac. De ce a tăcut când au fost europenii? De ce le-au agreat, ca pe urmă să le schimbe? Nu mai vor să le dea înapoi liberalilor drumurile? Nu că Șalaru ar fi făcut mare treabă acolo, doar trenurile europene cât fac! Dar acesta e prețul compromisului. De ce un punct concret referitor la procurorul general, absolut vital pentru reformarea justiției, a fost substituit cu fraze generale despre depolitizarea instituțiilor (și asta absolut necesară, dar nu în formularea vagă propusă de PD)? De ce se insistă pe Guvern minoritar, după ce s-a convenit asupra celor trei puncte? Or, varianta era valabilă atunci când PL cerea lucruri imposibile și nu acum, când europenii au propus o variantă de compromis. Ce urmărește, de fapt, PD?

Miercuri negocieri n-au mai fost. Joi, deocamdată, tot nu s-au anunțat. Acum, când ședința Parlamentului a fost deschisă, ea nu poate să nu se finalizeze cu ceva. Jocul merge deja contra cronometru. În aceste condiții, câștigă cel care are nervii mai tari și nu face greșeli. Data trecută, am văzut că PD-ul este cel mai abil la acest capitol și câștigă maximumul din ce se poate și, mai ales, din ce nu se poate. Probabil, de asta și insistă acum pe formula Guvernului minoritar. Or, aceste guverne nu trăiesc mult. Dar și prețul cumulativ plătit pentru căutarea fiecărui vot până la urmă e mai mare. Deci, un AIE-3 ar fi cel puțin mai stabil (cu toată instabilitatea interioară!) decât un Guvern 2+.

Oricare ar fi varianta votată până la urmă de parlamentari, ea va fi mai bună decât cea actuală. Țara trebuie guvernată. Timpul negocierilor a expirat.