Stiri

EDITORIAL // Veni, vidi, vici sau intermezzo cu președintele meu la Chișinău

Editorial 17.07.2013 17:53 Vizualizări

1532 Autor: Sorina Ștefârță

EDITORIAL // Veni, vidi, vici sau intermezzo cu președintele meu la Chișinău

Antidot

La ora la care scriu, conferința de presă comună a președinților Nicolae Timofti și Traian Băsescu este de mult încheiată, iar întâlnirea înaltului oaspete de la București cu „lideri de opinie, lideri marcanţi ai societăţii civile și înalţi prelaţi” din stânga Prutului, programată pentru diseară, încă n-a început. Și cât timp președintele Băsescu încearcă să înțeleagă, a câta oară, politica moldovenească din prima sursă (la prânzul de la Cricova, dar și la întrevederile bilaterale cu reprezentanții puterilor executivă și legislativă de la Chișinău), eu oscilez între a fi și a nu fi „lider” (că prelat nu am nicio șansă) și îmi permit un intermezzo.

Pentru un TVR autentic și o spovedanie de învingător

Unul optimist - pentru că optimiste au fost mesajele transmise societății de către cei doi șefi de stat. Atât de optimiste, încât îți vine să exclami, ca-n bancul cela pe care nu-l mai țin minte: „Dă, Doamne, dar nu cred!..”. Bunăoară, vreau să cred că Televiziunea Română chiar va reveni pe ecranele noastre - „am stabilit să rezolvăm cât mai curând, pe cale amiabilă, problema retransmisiunii pe teritoriul Republicii Moldova a TVR 1”, a declarat Nicolae Timofti după întrevederea tête-à-tête cu Băsescu. Dar va reveni nu în versiunea „2 plus”-ului lui Plahotniuc, unde emisiunile TVR 1 sunt pe post de garnitură pentru meniul alcătuit din seriale ieftine rusești, ci că va emite integral și netrunchiată, așa cum ne-a obișnuit de la 1990 încoace.

Mai vreau să cred că mult-trâmbițatele proiecte economice, realizate cu sau fără cele 100 de milioane de euro nerambursabile, „juruite” acum niște ani Republicii Moldova de către România și care mai întârzie să treacă Prutul - pentru că, așa cum recunoaște însuși Băsescu, și la București e multă birocrație -, chiar vor trece din zona sporadicului în cea a permanenței. Și se va întâmpla minunea în acel un an și jumătate care i-a rămas președintelui României până la finalul mandatului. Dacă tot a promis că prima sa destinație, după ce va părăsi Palatul Cotroceni, va fi Chișinău, ca să se „spovedească”, de ce să nu fie spovedania unui învingător?

Poate că Moscova se și respectă...

Și lista ar putea continua… Căci gazoductele, podurile și liniile de înaltă tensiune sunt la fel de importante pentru cele două capitale ca și permisele de mic trafic, donațiile de carte sau bursele oferite de statul român. Apropo de acestea, Traian Băsescu a anunțat (spontan probabil, cum îi stă în fire multe să facă) că pentru anul viitor deja numărul burselor pentru elevii și studenții moldoveni va fi suplimentat cu încă 500, astfel cifra totală ridicându-se la 6 000. Iar premierul Iurie Leancă, la rândul său, a propus ca în următorul an de studiu să fie experimentat sistemul de mobilitate european între instituțiile de învățământ din România și cele din Republica Moldova. Astfel, prim-ministrul a încercat încă o dată să ne asigure că declarația lui potrivit căreia bursele oferite de România au efecte negative pentru Republica Moldova, pe motiv că majoritatea beneficiarilor nu mai revin acasă, într-adevăr a fost o interpretare greșită a unei intenții nobile. Și în aceasta vreau să cred.

Dar cel mai mult vreau să cred că Traian Băsescu cunoaște niște dedesubturi promițătoare atunci când ne spune că „Republica Moldova se pregăteşte pentru cel mai mare succes al procesului declanşat cu mulţi ani în urmă - apropierea de UE şi, implicit, parafarea Acordului de Asociere”. Și că este sincer atunci când crede că nu vor exista provocări din partea Rusiei înainte de Summitul de la Vilnius, deoarece Moscova se respectă prea mult pentru a face așa ceva. Nu zic, poate că Moscova se și respectă și nu va întreprinde acțiuni deschise la adresa Republicii Moldova. Judecând însă după felul în care l-au întâmpinat pe președintele României fanii Moscovei de la Chișinău... „Dă, Doamne, dar nu cred!..”.

Ce să-i răspunzi unei minți bolnave?

Apropo de fanii Moscovei, sunt la fel de ridicole și lamentările bloggiste ale socialistului Dodon, care a calificat vizita lui Băsescu la Chișinău drept „parte a unui lobby politic intern și internațional ce urmărește abandonarea Transnistriei în favoarea UE” (aș vrea eu să fie așa!), cât și halucinațiile îmbătrânitului Voronin, care și-a amintit că mareșalul Antonescu tot într-o zi de 17 iulie a trecut Prutul. Ce să-i răspunzi unei minți bolnave? Presa i-a reamintit astăzi liderului bolșevic despre faptul că în 2005, când i-o cerea interesul, el „gândea” absolut diferit. Eu i-aș spune că într-un alt 17 iulie, acum doi ani, am redevenit și eu cetățeană a României și că așa cum Patriarhul Kiril sau tot felul de rogozini se simt în drept să vină nestingheriți la Chișinău, la fel și Traian Băsescu are dreptul să ne viziteze. Dar președintele meu - nu mă întrebați dacă e primul sau al doilea, nu fac diferențe - are un răspuns mai inspirat: „Ho-ho-ho!”. Însoțit de un zâmbet larg și… optimist.

Prietenii tăi merită să știe ASTA!