Tensiuni reale și victorii pervertite

Contre-jour

Am guvernat glorios, ne-am integrat în Europa cu atâta succes, încât ne-am pomenit din nou cu Piaţa Marii Adunări Naţionale inundată de protestatari. Aproape cincizeci de mii de oameni, pe 3 mai 2015, n-au mai strigat împotriva unei guvernări comuniste şi rusofile, ci i-au blamat pe „ai noştri”, pe cei pe care i-am ales de trei ori: la 29 iulie 2009, pe 28 noiembrie 2010 şi la 30 noiembrie 2014.

Actualii guvernanţi proeuropeni au reuşit „performanţa” unei substituiri aproape perfecte de identitate: au devenit, pentru mulți concetățeni de-ai noștri, întruchiparea răului pe care îl reprezenta altădată regimul Voronin. Şi asta s-a întâmplat după ce garda mult răsfirată şi derutată a comuniștilor a fost invitată, într-un fel, în coaliţie ca să încerce, în stilu-i caracteristic, o nouă fază de integrare europeană. Și mai ales după ce s-a furat miliardul de euro din băncile moldovenești, jaf care a aruncat în sărăcie o populație deja ajunsă la sapă de lemn: s-a devalorizat leul, au explodat prețurile, s-au scumpit tarifele la energie și întreținere, prăpastia dintre guvernanți și populație a crescut vertiginos. Am văzut la manifestarea de duminică multă indignare, multe chipuri crispate de oameni necăjiți și obidiți. De câtă nesimțire trebuie să dai dovadă ca să nu-ți pese de dezastrul pe care l-ai creat, după ce oamenii aceștia ți-au acordat toată încrederea?

Nu știu cum vor evolua lucrurile, care va fi reacția guvernanților și a partidelor de la putere față de revendicările mitingului din 3 mai. Deocamdată, reprezentanții Platformei civice Demnitate și Adevăr n-au reușit să se întâlnească cu premierul Gaburici pentru a-i înmâna acestuia din urmă Rezoluția votată la miting, care fixa un termen de două săptămâni pentru îndeplinirea mai multor cerințe, cea de căpetenie fiind demiterea mai multor șefi ai structurilor responsabile cu protejarea legii, combaterea corupției și, de asemenea, publicarea raportului „Kroll” (documentul companiei americane de audit a apărut, surprinzător, aseară, pe net, postat de Andrian Candu, președintele Parlamentului, care pare să nu fi rezistat presiunilor și criticilor pentru inconsecvența sa în această problemă).

Tensiunea este în creștere și asta vine pe un fundal electoral, al alegerilor locale, unde, mai ales în Chișinău, mulțimea de candidați va dezorienta și dispersa și mai mult electoratul proeuropean, dezamăgit și frustrat. De această stare de fapt din R. Moldova vor căuta să profite oamenii Moscovei, pionii politici pe care aceasta îi manevrează la Chișinău. Chiar în ziua protestului, cel mai democratic post de televiziune din Rusia, „Dojdi” (TV Rain), l-a invitat să comenteze situația politică din R. Moldova pe controversatul, penalul Renato Usatîi, prezentat ca un politician remarcabil din opoziția moldovenească, prigonit de autoritățile de la Chișinău. Iată o altă contraperformanță a guvernării: să ajungă un interlop să arate cu degetul la miliardele pe care le-ai furat!

***

Urmăresc pregătirile pentru sărbătoarea victoriei sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial și mă îngrozesc de patriotismul de paradă, de toată scenografia asta grotescă și militaristă. Rușii, regimul Putin, nu mai au alte valori, nu mai au de scos în față niciun fel de capital simbolic – pe toate le-au pervertit și le-au alungat din viața lor. Se agață de victoria unui stat dispărut de pe harta lumii (oare de ce?), încearcă să-și rescrie acum biografia de luptători antifasciști, să-și exalte virtuțile pe câmpurile de bătălie. Se întâmplă lucruri de-a dreptul comice: este interzisă contestarea „victoriei categorice a poporului sovietic” și mai ales nu se admite a se pune la îndoială felul în care a fost obținută ea, nicio interpretare alternativă la versiunea oficială nu are dreptul la existență, deci adevărul trebuie luat de-a gata, fără discernământ, așa cum este „preparat” și servit el opiniei publice. Arhivele KGB-ului, CC-ului și ale alor instituții-cheie din statul sovietic sunt încă sub lacăt. Deschiderea arhivelor ar face evidentă colaborarea fructuoasă între sovietici și regimul lui Hitler, ar furniza detalii stânjenitoare despre împărțirea zonelor de ocupație între URSS și Germania nazistă, stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939. Un exemplu: Moscova comemorează apărarea eroică a cetății Brest, dar această cetate a fost răpită de ruși de la Polonia în urma înțelegerii semnate cu Hitler.

Și ar mai scoate la iveală arhivele dimensiunea monstruoasă a sacrificiilor umane, depuse pe altarul victoriei, milioanele de vieți ale soldaților și mai ales ale civililor cărora li s-a interzis evacuarea din Leningrad și Stalingrad, pentru că Stalin dorea să-i folosească dreptscut uman în fața trupelor germane.

Dar cea mai neliniștitoare întrebare care ar țâșni din viscerele acelor catacombe burdușite cu dosare secrete este: ce fel de biruință a obținut poporul sovietic, dacă scăpând de Hitler, a intrat pe gâtlejul lui Stalin, a pierit în gulag? Și a mai târât după el în abis și popoarele din Estul Europei, ocupate după război de Uniunea Sovietică!

Toată această mitologie umflată a victoriei, care ascunde adevăruri triste despre cel de-al Doilea Război Mondial, refuzate rușilor, este adusă și în R. Moldova prin slugile de-aici ale Rusiei. Dodon, preferatul „de sezon” al Moscovei, vorbește emoționat despre marea victorie în „războiul pentru apărarea patriei”, iar Voronin lăcrămează la auzul cântecului „Deni popedî”. Am văzut și în Chișinău, ițindu-se pe la intersecții și asaltând mașinile care așteaptă la stopuri, persoane care împart stickere și panglici ale Sf. Gheorghe (în Ucraina li se spune, mai nou, „panglicile gândacilor de Colorado”, pentru că evocă imaginea sinistră a invaziei rusești din Crimeea și Donbas). Producerea acestor simboluri a devenit o adevărată industrie. O fabrică de textile din Kazan, specializată în țeserea panglicii galben-negre, a anunțat că a scos în acest an zece milioane de metri de asemenea stofă, pe care a furnizat-o în toată Rusia. Este o producție record în comparație cu ceilalți ani, când fabrica mai și șoma din lipsă de comenzi. Sub presiunea cererii (alimentată, evident, de propaganda militaristă a Moscovei), prețul bucăților de stofă cu semnificație imperialistă a crescut exponențial. Popi pravoslavnici umblă prin școli și „sfințesc” grămezi întregi de panglici „vărgate”, care le sunt împărțite copiilor. În Crimeea anexată, portul panglicii la uniformele școlare este obligatorie.

Și în Moldova înflorește această industrie dubioasă, iar autoritățile nu se grăbesc să restricționeze negoțul simbolurilor staliniste și putiniste (duplicitatea moldovenească!), așa cum s-a întâmplat în Belarus și Kazahstan, țări atât de apropiate de Rusia. Sper ca dezmățul panglicii Sf. Gheorghe în acest an să nu încingă spiritele mai mult decât confruntarea dintre societatea civilă și guvernare în cazul băncilor furate și al dezastrului din justiție.