…și s-a predat la Poliție

Contre-jour

Epopeea alegerii Guvernului în R. Moldova a luat sfârșit odată cu votarea, miercuri, în Parlament a echipei conduse de Chiril Gaburici. Că s-a votat în grabă, s-a improvizat se poate deduce din nominalizarea și apoi retragerea candidaturii lui Oleg Efrim la Ministerul Justiției. E simbolică această bâlbâială pe un portofoliu atât de sensibil. La noi nu s-au produs condamnări de demnitari, miniștri, șefi de partide, oameni de afaceri sau funcționari publici incapabili să-și justifice fabuloasele averi. Iar dacă mai spunem că în fruntea statului avem un președinte provenit din tagma judecătorilor, care a pledat pentru mărirea salariilor foștilor săi colegi, lipsa oricăror rezultate în materie de justiție ne face aproape singulari în Est, fiind devansați doar de Rusia (dar cine se măsoară cu ea?).

Singura condamnare mai de rezonanță din R. Moldova este cea a fostului ministru de Interne Gheorghe Papuc – unul dintre orchestratorii represaliilor sângeroase din aprilie 2009. Doar că potențialul pușcăriaș „și-a luat papucii”, a dispărut (iată că până și această excepție, în lunga serie a impunității penale la vârf de la noi, a sfârșit în coadă de pește). Papuc, scrie presa, s-a adăpostit în Rusia, acolo unde a fugit și banda criminală a lui Ianukovici din Ucraina.

Și în timp ce am urmărit la Chișinău, stupefiați și tot mai indignați, aranjamentele politice care ne-au încetinit avântul spre Europa, în România, prin contrast, era (este!) în plină desfășurare cavalcada arestărilor și condamnărilor din lumea politică. Foști miniștri, parlamentari, oameni de afaceri, patroni de presă ș.a.m.d. sunt condamnați la ani grei de pușcărie pentru mită și delapidări îngrozitoare, care au secătuit bugetul public și bogățiile țării.

Îmi amintesc că primele procese din România cu VIP-uri politice și din business, acuzate de corupție, se împotmoleau în amânări, recursuri și în nesfârșite hachițe avocățești. Apoi tribunalele au devenit mai eficiente, procurorii și judecătorii și-au regăsit curajul și onoarea profesiei, ajutați și de mecanismul european de cooperare și monitorizare - faimosul MCV. S-au redus și ingerințele politice în justiție. Fraza de generic pe care o aud în ultimele luni, urmărind reportaje despre tot felul de vedete penale, este „demnitarul X s-a predat la poliție… în Cluj, la Constanța, la Timișoara…”. Merge să-și ispășească pedeapsa alături de foști colegi de partid și de Parlament, ajunși la pârnaie înaintea sa. Legea e necruțătoare și oarbă. De pildă, în cazul Monicăi Iacob Ridzi, fost ministru la Tineret și Sport, mamă a doi copii mici, condamnată la cinci ani de închisoare cu executare, se putea găsi, afirmă mulți, o pedeapsă mai clementă. Eventual, un arest la domiciliu.

N-a fost cruțată nici Elena Udrea, legatarul politic al lui Traian Băsescu. După ce a fost ridicată de DNA chiar din ușa Parlamentului, faimoasă blondă a trăit sumbra revelație a pușcăriilor românești, cerând să i se vopsească caloriferele și să i se spoiască pereții celulei.

Se spune astăzi la București, mai în glumă mai în serios, că România are două guverne: unul la Palatul Victoria și altul în penitenciarul Rahova…

Nu știm până unde va merge justiția românească (se anunță noi loturi de arestări în alte mega-afaceri) și dacă, cumva, acest spirit al dreptății va trece și Prutul, în Basarabia. Dar măcar avem de unde să ne inspirăm.