Principiile și valorile, pârghiile și fotoliile

Contre-jour

Părea atât de simplu: PLDM, PDM și PL creează o nouă majoritate parlamentară, dau un Guvern puternic, reformator, cu ajutorul căruia navigăm spre Europa, cu toate pânzele sus, în admirația unora și în invidia altora.

Dar cine mai trăiește astăzi simplu? Nici măcar basarabenii.

Principiile și valorile, pârghiile și fotoliile, dar și… hoția, pizma, suspiciunea, trădarea ne-au adus, din nou, la mâna lui Voronin. Vladimir Nicolaevici și comuniștii vor decide dacă votează un Guvern declarat proeuropean, dar un Guvern fără Iurie Leancă. Liberalii au spus, prin vocea liderului lor, Mihai Ghimpu, că nu urcă într-o „căruță cu trei roate”, nu se lasă înșelați și nu votează un Guvern din care nu fac parte, rămân pe margine. Nici chiar Vlad Plahotniuc, care s-a întâlnit cu Ghimpu în seara dinaintea respingerii echipei Leancă în Parlament, nu l-a putut convinge pe liderul liberal să voteze Guvernul. Curioasă această secvență, nu singura, din epopeea tratativelor la vedere și din subteran pentru formarea unei coaliții de guvernare. Plahotniuc și Partidul Democrat erau cei care au respins schița de alianță de la aeroport, sugerată de emisarii europeni, refuzând să ofere câteva portofolii de Guvern și liberalilor, apoi tot Plahotniuc încearcă să-l convingă pe Ghimpu să voteze Guvernul, sub rezerva că alianța în trei va fi formată ulterior. Din această secvență disperată a negocierilor lipsește în mod ciudat liderul PLDM, Vlad Filat, cel care îl propusese pe Leancă la funcția de premier...

În orice caz, liberalii au ratat pentru a doua oară să ajungă într-un Guvern proeuropean. Marginalizarea lor este în mare măsură jocul celorlalți, dar și PL-ul trebuie să-și asume o parte din vină, pentru că nu numai în R. Moldova, dar peste tot în lume, politica nu este arta a ceea ce îți dorești, ci arta a ceea ce este posibil. Arta oportunităților cu care îți pregătești o situație mai bună în viitor. Mihai Ghimpu tot spune că nu i se dau „pârghii”, că nu poate influența în mod real lucrurile. Dar el are o pârghie importantă: sunt cele 13 mandate din Parlament. Ar fi putut să le utilizeze, votând Guvernul Leancă, reintrând în arenă, readucându-și partidul în joc. Nu a făcut-o. Sunt siguri liberalii că vor mai avea în viitorul apropiat o șansă să acceadă la guvernare? Cu cine și în ce combinație?

Judecând datele momentului, fluide și schimbătoare, care lasă să se întrevadă doar un fragment din tabloul al cărui întreg ne scapă, este riscant să spui cine poartă vina principală pentru cele întâmplate. Dacă încerci să faci o enumerare, o scanare a schemelor și a relațiilor de putere pe care le-a descris presa (cine cu cine și ce a discutat, cine sunt cei care s-au întâlnit în taină, ce trebuie să înțelegi dintr-o declarație sau dintr-o tăcere, ce semnificație are o combinație afișată, care de fapt este menită să ascundă alte manevre perfide ș.a.m.d.) constați că nu înțelegi prea multe. Nu poți miza pe nimic sigur. Și nici ceea ce pare închegat la o primă oră a dimineții sau la amiază nu mai este valabil spre seară sau a doua zi.

Se vorbește în aceste zile, de după respingerea Guvernului Leancă, despre necesitatea unor noi construcții politice, despre noi lideri. Optimiștii l-au și văzut pe Leancă în fruntea unui nou partid, imaculat, care să consune cu ideea lor de dreptate și europenitate. Dar Leancă ne-a asigurat că rămâne în PLDM și dinspre partid i s-au dat aceleași sfaturi de înțelepciune și temperare. Nu cred că Leancă, așa cum s-a spus patetic în orele de după eșecul din Parlament, și-a „trăit Golgota”. Leancă nu este un străin, face parte din sistemul care altă dată l-a promovat, iar acum l-a debarcat. Nu poți și nu e drept să legi destinul Basarabiei de un nume, dar totuși... Iurie Leancă a fost agreat de occidentali, a reușit să redea încrede basarabenilor după criza politică din ianuarie-martie 2013, dar tot el a fost, să nu uităm, capul unui Guvern într-o țară în care s-au întâmplat prea multe lucruri condamnabile.

Vom vedea dacă ceea ce trăim acum este doar eșecul lui Iurie Leancă, dacă este eșecul partidelor proeuropene și poate chiar eșecul R. Moldova. Vom vedea dacă este și eșecul Uniunii Europene și al României care au fost avocații speranței noastre de după 2009. Oricum, ușurința cu care Vlad Filat și PLDM-ul au renunțat să-l înainteze a doua oară prim-ministru pe Iurie Leancă pare suspectă. E vorba despre o confruntare surdă, mocnită cu PD-ul, în care fostul premier a căzut la mijloc? Sau e doar dorința liderului PLDM de a scăpa de un coleg, Iurie Leancă, devenit prea popular, așa cum pretind unii? Care e adevărul?...

Cred că vom asista în timpul ce urmează la o încleștare în mass-media, căutându-se vinovații și deconspirarea scenariilor. Iluzia celor care se vor duela în acest război informațional va fi aceea că, arătând pe altul drept trădător, vor obține puncte electorale importante în perspectiva unor noi alegeri. În realitate, doar partidele pro-Est vor avea de câștigat de pe urma celor întâmplate.

Dezamăgirea pare să fie cvasigenerală, dar poate că destinul ne oferă din nou o lecție. Politicienii trebuie criticați, chiar disprețuiți acolo unde e cazul, să nu uităm însă că acești politicieni provin din rândurile noastre. Sunt produsul societății basarabene, reflecția ei în mic. Dezaprobându-i vehement, ar trebui să ne fie milă și de noi. Noi i-am votat, noi i-am creditat. Maladia e și a noastră. Pentru o schimbare, pe care o invocă acum, urgent, mai mulți, e nevoie de o masă critică de oameni care să acționeze rațional, cu grijă să nu distrugă și puținul care s-a făcut. Mai are cineva putere de organizare, de construcție și de optimism în R. Moldova?