Moldova - „pe interior și pe exterior”

Contre-jour

Uneori, când îmi pierd răbdarea și îmi seacă optimismul, ceea ce se întâmplă în R. Moldova mi se pare un spectacol de o mare cruzime, în care suferința și nedreptatea sunt atât de copleșitoare, încât nici nu mai are cine să le consemneze. De peste tot primesc semnale proaste – rudele o duc greu, prietenii se descurcă anevoie, vecinii de scară sunt supărați și necăjiți, cu facturile neplătite, bombănind amenințător că nu mai votează niciodată în viața lor: „Toți sunt hoți și mincinoși!”.

Probabil că fiecare casă, fiece bloc de locuințe din Chișinău își are discuțiile sale aprige despre miliardul furat. Domnul Ion e cel care stăpânește arta detaliilor, știe să depisteze „desenul din covor”, cum se spune, și dezvoltă lungi istorii despre cum s-a întâmplat nenorocirea: „Să nu ne îmbătăm cu apă rece, raportul „Kroll” e făcut să abată atenția, să ascundă de fapt principalii vinovați. Acolo clocea demult! Nu uitați un amănunt foarte important: incidentul cu mașina care a ars plină cu documente de la bancă. Cum se poate așa ceva, fără ca țara să duduie? Noi am aflat doar întâmplător… Sau – și domnul Ion ridică degetul arător în sus, pentru că va urma un nou semn pentru inițiați - sacul cu bani care a căzut din mașina încasatorilor. Auzi, tu: oameni super-specialiști, super-profesioniști și pur și simplu le-a căzut sacul cu bani din mașină, cum ți-ar cădea un sac de cartofi din căruță. Adică, oamenii transportau bani cu ușile deschise, bălăngănindu-se în balamale. Și, ca să vezi - domnul Ion face o pauză pentru a capta atenția tuturor - l-a găsit un om bun, nu știm cine, care l-a predat la poliție, fără să ceară vreo recompensă!... Parcă am fi în Danemarca sau în Norvegia, nu alta!” (nepotul domnului Ion s-a stabilit în Danemarca acum 10 ani și el l-a vizitat, întorcându-se în R. Moldova fascinat de prosperitatea și cumsecădenia danezilor).

Incendiul de la Vatra Neamului. Domnul Ion crede că și aici este un scenariu: „Precis că cei cu birouri de sus erau plini de datorii și au dat foc ca să treacă drept victime”. E drept că-i pare rău pentru acel local, că obișnuia să petreacă în august câteva seri cu rudele sale venite în concediu de la munci din Italia. „Săracii, îmi închipui că tot subsolul acela e plin cu apă! Poate pe la Anul Nou să mai mergem la Vatra Neamului, dacă s-o putea...”. Și, după o scurtă pauză, domnul Ion mai dă în vileag o semnificație a acestui incendiu: „Domnilor, a ars Vatra Neamului! Cu ce mai rămânem?”.

***

De câteva zile, toată presa din Chișinău vuiește de articolul lui Thorbjørn Jagland, secretar general al Consiliului Europei și fost prim-ministru al Norvegiei, apărut în The New York Times, în care R. Moldova primește un diagnostic necruțător: „Stat aflat pe marginea prăpastiei, stat capturat de oligarhi”. Presa, o parte a ei, cum bine au remarcat unii comentatori, citează vorbele norvegianului ca pe un argument în favoarea propriei cauze: „Iată că ceea ce spuneam și clamam noi se vede la fel și din afară!”…

Articolul din faimosul cotidian american mi-a adus aminte de gargara unui politician moldovean - un simbol perfect al imposturii cu ștaif, care a înnebunit publicul cu o formulă incorectă și penibilă în esența ei, vorbind despre „Moldova pe interior și Moldova pe exterior”. Dincolo de faptul că e o sintagmă greșită, inventată dintr-un snobism prost plasat și neacoperită gramatical, ea pune în evidență găunoșenia, băltirea, „statul pe loc” din R. Moldova. Indivizi care dimineața vorbesc „limba moldovenească”, după-amiază îi dau cu „limba de stat”, iar seara, când nu-i aude nimeni, trec eventual la limba română, s-au instalat comod în postura de manipulatori. Și pentru că nu au ce comunica și mai ales nu au nicio ispravă mai ca lumea de arătat, îl pocnesc pe moldovean cu formula: „Să ne dezvoltăm pe dimensiunea interioară și pe dimensiunea exterioară”. E spus atât de abscons, încât moldoveanul chiar crede că se dezvoltă…

Formula aceasta de plastic ieftin – „pe interior și pe exterior” – a fost preluată și de mass-media, și de alți politicieni mai curăței de la noi, care cântă și ei în corul neputinței generale.