Când și cum se vor încheia negocierile?

Contre-jour

Orice s-ar spune, trăim vremuri interesante. Thrillerul negocierilor pentru o nouă guvernare pro-europeană (au fost până acum, susțin liberalii, tocmai 18 runde de negocieri!) pare să se apropie de final. Ucraina este invadată de Rusia – se comit crime ce concurează atrocitățile fascismului –, România a intrat în zodia arestărilor, dezvăluirilor la vârf care arată pe ce viespar, pe ce vulcan noroios s-a clădit viața politică în ultimii 25 de ani. Dar nu poți urmări mult tabloul de afară, pentru că ești copleșit de „politica moldovenească”, care mereu anunță ceva imprevizibil, deși de luni de zile batem pasul pe loc. O declarație a unui politician sau un nou comunicat de presă despre întâlniri și negocieri pare la un moment dat să deblocheze o situație compromisă. Dar nu e decât o iluzie și durează foarte puțin. Vor veni numaidecât alte comentarii și alte știri ce vor anula ceea ce se voia o promisiune, o înfiripare a binelui. Ni se va sugera că lucrurile nu stau așa cum s-a înțeles și că, dacă vrem să știm, să rămânem pe fir că vom fi anunțați. S-avem răbdare, să ne dorim viață lungă în R. Moldova, ca să vedem cum se termină negocierile pentru o nouă guvernare.

Miercuri, 4 februarie, Iurie Leancă s-a întâlnit cu Partidul Liberal și după discuții consistente am aflat din spusele premierului desemnat că există posibilitatea votării Guvernului de către PL și cooptarea liberalilor în coaliție. După această declarație optimistă, a venit Mihai Ghimpu, afirmând și el că au fost niște „discuții clare, interesante”, dar că nimic nu este hotărât. Pentru votarea noului Guvern este nevoie de o redeschidere a negocierilor între partide: PLDM, PD și PL. Cu alte cuvinte, Leancă s-a întâlnit cu liberalii pentru a constata că mai trebuie discutat.

S-ar putea ca intervenția dlor Filat și Lupu să limpezească situația, s-o precipite spre o rezolvare pozitivă sau, din contra, să o „scufunde”. Postura lui Iurie Leancă nu este de invidiat. Bucurându-se de simpatia occidentalilor, el are probleme să găsească voturi în Parlamentul de la Chișinău: comuniștii nu-l vor, iar liberalii pretind că nu sunt doriți la guvernare de PLDM și PD care l-au desemnat pe Iurie Leancă prim-ministru. Întrebarea logică este dacă cei care lansează Guvernul Leancă sunt dispuși cu adevărat să-l susțină, să protejeze reputația premierului? Întrucât dacă vor să învestească acest Guvern, nu văd de ce nu ar relua discuția cu liberalii pentru a asigura o majoritate proeuropeană stabilă, capabilă să-și asume reformele îndelung amânate?

Orice om rațional își pune aceste întrebări. Doar că observatorii fenomenului politic știu că în spatele acestor indecizii și ezitări sunt „subiectivitățile grele” ale politicienilor – fantasmele lor nocturne, „scheletele din dulap”, corupția și alte „ingrediente” care îi fac mai sceptici în avântul lor pro-european. Apropierea de Europa, pentru mulți dintre ei – s-a mai spus în nenumărate comentarii de presă – înseamnă o „cămașă de forță” și în unele cazuri un final de carieră politică. E drept că țara va răsufla ușurată. Trebuie să ai însă vocație de martir, să trăiești o iluminare mistică, o „chemare” cu totul specială ca să-ți pui pe masă, de dragul interesului național, biografia umbroasă.

Nu știm ce surprize ne vor oferi negocierile din acest weekend. Guvernul Leancă 2 poate repeta soarta Cabinetului Sturza din toamna lui 1999, când într-un alt context și într-o altă configurație politică, ceea ce părea pentru R. Moldova o ieșire din zona „gri” și începutul unui proces de integrare în Europa, alături de majoritatea statelor din fostul bloc sovietic, s-a dovedit un fiasco național: Guvernul a fost debarcat (în numele faimoasei campanii „mâini curate”) și o mare șansă pentru Basarabia a fost ratată. Ce a urmat se știe: o guvernare comunistă de opt ani de zile, încununată cu crimele din aprilie 2009.

Chiar suntem blestemați să repetăm aceeași istorie, să o trăim din nou și din nou? Ne vom trezi vreodată din acest coșmar?