STUDII // Postul negru, o practică anticancer controversată. De ce are, totuși, succes?

sursa: digi24.ro

A nu mânca pentru a „înfometa” tumora. Această idee, foarte radicală, contribuie la un anumit succes pe care îl are „postul” în rândul pacienților atinși de cancer. Mai mult, practica se dezvoltă în unele țări de mai mulți ani în scopul de a preveni sau de a vindeca boli, printre care diabetul sau hipertensiunea. Care este adevărul și ce spun cele mai noi studii ale oamenilor de știință?

Canalul Arte a redifuzat anul acesta un documentar de succes, Postul, o nouă terapie? Filmul lui Thierry de Lestrade și Sylvie Gilman nu este un manifest militant, ci o anchetă solidă, care datează din 2011.

Ce spune filmul?

În țările occidentale, cazurile de diabet, hipertensiune, obezitate, cancere s-au înmulțit și consumul de medicamente explodează. Există oare o altă cale de tratament?

În Rusia, Germania și Statele Unite, medicii și cercetătorii studiază efectele uimitoare ale postului asupra pacienților. De o jumătate de secol, în aceste trei țări medicii și biologii explorează și această cale.

Reputat pentru sursa sa de apă termală, sanatoriul Goriacinsk din câmpia siberiană este cunoscut și pentru centrul său în care se ține post, înființat în 1995. Bolnavi de astm, diabet, reumatism, alergii, pacienții, bine monitorizați, nu înghit nimic altceva decât apă, timp de 12 zile în medie, dar cura se prelungește adesea pentru trei săptămâni.

După dureroase crize de acidoză la început, ei se simt mai bine și două treimi dintre ei constată că simptomele le-au dispărut după una sau mai multe cure.

Tratamentul se bazează pe 40 de ani de studii științifice, care au demarat în era sovietică. În paralel, medicii și cercetătorii din Occident au săpat și ei în acest filon.

De pildă, în Germania, la clinica Buchinger, pe malul lacului Konstanz (Bodensee), sunt tratați bolnavi cronic tot prin post. La fel, în Statele Unite, Valter D. Longo, profesor de biogerontologie la Universitatea California, studiază efectele postului asupra șoarecilor atinși de cancer. Cu ajutorul unor infografii foarte clare, filmul explică bulversările complexe care se produc în organism în momentul postului.

În mare, el reînvață să trăiască din rezervele sale, un reflex atavic, care îl purifică și îl face mai puternic. Pe cât de eficientă pe atât de tulburătoare, demonstrația lui Sylvie Gilman și Thierry de Lestrade invită la reevaluarea abordării noastre față de boală și tratament.

După modelul bolnavilor de la Goriacinsk, care devin mai încrezători după ce au trecut de proba postului, descoperim un corp mai rezistent decât îl credeam, o realitate menită să ne dea încredere.

Pacienții și speranța

După acest film, au apărut numeroase lucrări, articole de presă și site-uri pe acest subiect, care contribuie la amplificarea ideii că postul negru face bine.

Există cărți, dar și clinici sau organizatori ad-hoc care promovează ideea postului așa-zis „terapeutic”. Pledează pentru efectele benefice ale acestei practici asupra cancerului, aducând ca argumente și intoleranța sau eficiența uneori redusă a tratamentelor medicamentoase anticancer. Evident, teoria le dă noi speranțe pacienților cu această boală.

Încurajați de rezultatele experimentelor din laborator obținute pe celule de cultură sau pe animale - pe care cercetătorii care le-au realizat s-au grăbit să le prezinte și au fost, evident, larg mediatizate - pacienții speră că aceste practici le vor îmbunătăți prognosticul.

Unii pacienți solicită medicilor oncologi să pună în practică metoda postului în timpul tratamentului. Alții se interesează de diete restrictive cum ar fi regimul ketogenic, care se bazează pe diminuarea glucidelor, dar cu menținerea aportului caloric, ceea ce-l face în fapt un regim hiperlipidic. Unii pacienți adoptă aceste regimuri fără măcar să-și informeze medicii curanți.

Peste 220 de studii pertinente au fost analizate

Confruntați cu o amploare tot mai mare a acestei idei, pentru prima dată, oamenii de știință au trecut în revistă toate studiile publicate pe tema alimentației și a cancerului. Cam tot ce s-a publicat de la sfârșitul anilor 1940. Ideea că am putea „înfometa” tumorile canceroase prin regim sau chiar post negru nu este demonstrată în mod absolut, au conchis ei, la sfârșitul anului trecut. Și chiar ar implica riscuri. Un pacient nehrănit are un risc de mortalitate mai mare.

Lucrările de cercetare nu permit să se afirme argumentat că efectele postului sunt benefice și tocmai de aceea îndeamnă la prudență.

În Franța, s-a constituit un grup de lucru, format din experți de diferite discipline, care lucrau în cercetare epidemiologică sau clinică, dar și în științe umane și sociale. Grupul a efectuat o cercetare exhaustivă, publicată în literatura științifică internațională, asupra datelor existente despre legătura dintre cancer și dietele restrictive (fie că este vorba de restricții de calorii, de proteine sau de glucide). În total, au fost analizate peste 200 de studii pe animale, efectuate în laborator, dar și 20 de studii clinice realizate pe oameni, cărora li s-au adăugat două studii epidemiologice. Această uriașă analiză poate fi consultată aici.

Beneficii fără dovezi

Majoritatea datelor științifice provin de la cercetări efectuate pe șoareci. Aceste studii au rezultate amestecate: fie efecte favorabile, fie absența totală a unor efecte, fie chiar efecte dăunătoare. Aceste studii au unele lipsuri în ceea ce privește metodologia, ceea ce nu permite extrapolarea directă a rezultatelor asupra oamenilor.

În concluzie, studiile despre înfometare și cancer nu permit obținerea unor rezultate fiabile, nici măcar acelea care au fost făcute pe oameni. De ce? Pentru că cel mai adesea, studiile clinice au inclus mai puțin de 20 de pacienți. Nu au avut un grup de „control”, adică un grup asupra căruia nu se intervine, deci nu s-a putut face o diferență între o evoluție naturală și cea de intervenție. În plus, pacienții nu au fost aleși aleatoriu, prin tragere la sorți. Rezultatele acestor experimente clinice nu au adus dovezi despre un efect favorabil asupra evoluției tumorii.

Pe de altă parte, unele teste menționează pierderea în greutate și de masă musculară în rândul pacienților.

Dincolo de aceste teste ale căror rezultate sunt deja disponibile, au fost inițiate și altele în ultimii ani. Numai că două dintre ele au fost suspendate din cauza numărului prea mic de participanți sau a dificultății lor de a urma aceste diete restrictive. Alte 11 studii au fost terminate, dar rezultatele lor încă nu au fost publicate. Și 24 de studii sunt în curs, cu rezultate imposibil de prezis. Prin urmare, nu sunt dovezi deocamdată că în cazul oamenilor există un efect protector al înfometării sau al dietelor restrictive în ceea ce privește prevenția primară, scopul fiind evitarea dezvoltării unui cancer. De asemenea, nu sunt dovezi ale unui efect terapeutic pentru pacienții care au deja cancer, fie că este vorba despre un efect direct, fie de un efect asupra eficienței tratamentelor anticancer administrate.

În cursul tratamentului anticancer, practica înfometării sau regimurile restrictive implică, dimpotrivă, un risc de agravare și subnutriție, cu pierdere în greutate și sarcopenie, adică diminuarea masei și a funcției musculare. Subnutriția poate stânjeni sau împiedica tratamentul. La aceeași patologie, un pacient subnutrit are un risc de mortalitate mai mare decât un pacient care nu este subnutrit. Pierderea masei musculare duce la o diminuare a toleranței la chimioterapie, ceea ce obligă la diminuarea dozelor.

Conștientizarea riscurilor

Astfel, afirmațiile despre efectele de prevenire sau curative ale postului asupra cancerului nu corespund stadiului actual al cunoștințelor științifice. Nu se justifică să ții post sau o dietă restrictivă în ideea de a preveni cancerul. În schimb, obiectivele prioritare ale prevenției cancerului trebuie să fie reducerea consumului de alcool și o alimentație echilibrată și diversificată, la care se adaugă practicarea regulată a unei activități fizice.

La fel, dacă ai făcut cancer, nu e recomandat să te înfometezi sau să ții regimuri restrictive. Sigur că este o alegere care ține, totuși, de libertatea individuală, dar e important ca un pacient, înainte de a face orice în speranța că se va vindeca, să-și informeze medicul curant, pentru a fi totuși monitorizat și evaluat. În același timp, profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să fie receptivi la speranțele și așteptările care dau încredere pacienților și trebuie să joace un rol esențial în informarea lor și în asistența pe care le-o acordă.

Sursa: The Conversation și digi24.ro