Sfatul nutriționistului // Revelații gastronomice printre covoare

Purtați o sticlă de apă mereu când vă aflați la expoziții și alte evenimente publice

Cea de-a doua ediție a Expoziției Naționale „Covorul Dorului” ne-a bucurat nu doar cu o prezentare mai degajată și mai relaxată a podoabelor caselor moldovenești, dar și cu un element de gastronomie tradițională.

Deși încă modestă în volum și diversitate, gastronomia oferită la „Covorul Dorului” din 12 decembrie 2015 a fost una pe cât de nepretențioasă, pe atât de autentică.

Tatiana Popa de la „Casa Părintească” din Palanca a adus la standul său de covoare țesute în bumb dulceață crudă din petale de trandafir și un jeleu misterios din mere și pere. Mi-ar fi plăcut să savurez dulciurile pe o felie de pâine de casă, dar în lipsa pâinii, m-am mulțumit cu o degustare și am luat acasă un borcănaș de dulceață de trandafir. Abia aștept să pregătesc Trandafiri de Crăciun din ea.

Veronica Arpintin de la Asociația Femeilor Ucrainene din Moldova vindea, spre mirarea plăcută a vizitatorilor, tartine din pâine de secară cu slănină, cârnați de casă și faimoșii colțunași ucraineni cu cartofi. Unde mai pui ca ți se oferea și o vodcă ucrainească, dacă nu erai la volan.

Standul găgăuz se lăuda cu cavurmaua lor vestită, din carne de oi, mai era acolo și vin din regiune, pâine de casă și niște conserve de casă apetisante. Doar că expozanții găgăuzi le păzeau neatinse „până vine comisia”, lăsându-se neînduplecați de vizitatorii curioși, flămânzi și pofticioși de specialități regionale.

Iar noi, mai șirete și mai nerăbdătoare, am lansat un zvon precum că „nu mai vine comisia”, de am convins grupul de gospodine din Ciobalaccia, Cantemir, conduse de maestra Natalia Crudu, să umble la deliciile expuse, la a căror vedere ne lăsa gura apă.

Acolo, la standul Ciobalaccia, am mâncat pe săturate, până au dat năvală restul flămânzilor, și ne-am delectat cu fasoliță ornată cu ceapă prăjită în „bulion” (boia de ardei pregătită din ardei grași scăzuți în ulei cu adaos de ardei iute), sarmale și ardei umpluți de post, pește prăjit la tigaie, roșii și castraveți murați, prune uscate, compot de piersici și câte un păhăruț de vin de casă - tânăr și modest cum numai un vin curat de casă poate fi prin luna decembrie.

Mai aveau meșterițele de la Ciobalaccia și o masă încărcată de copturi – „pirojoace”, „minciunele”, „trandafiri”, „cornulețe”, „crăciunei” și colac de casă. Colacul a dispărut imediat ce au început gospodinele să accepte ofertele. Și din astea erau multe. Pentru bucate autentice. Prețurile erau doar simbolice, dar lumea nici nu se prea interesa de prețuri, ar fi cumpărat oricum, căci totul arăta extreme de autentic și apetisant.

Pentru că o fi ele expoziții de covoare, de prosoape, de picturi sau de ii, însă lumea care vine, fiind pe unda autenticului, oricum va căuta niște sărmăluțe, niște murături și poate chiar niște slăninuță DE CASĂ.

Iar „agentul economic”, oricât de profesional ar fi el, cu plăcinte sub peliculă, nu va putea niciodată câștiga în fața deliciilor autentice, pregătite chiar de mâna meșterițelor care se pricep pe cât la țesut, pe atât și la gătit.

O sugestie din partea vizitatorilor pentru ediția 2016 a „Covorului Dorului” – să dezvolte acest început de gastronomie de casă, să ofere gospodinelor expozante posibilitatea - că oricum au de stat o zi la stand – să mai și câștige din bucate, din copturi, din conserve chiar, de ce nu?

Evident se impun niște reguli de securitate alimentară, igienă și infrastructură respectivă. Dar pentru asta avem și specialiști, și experiență de la evenimente similare. La mai mult și la mai mare, „Covorul Dorului”!