Sistarea transmisiunii live a şedinţelor de Guvern, o măsură antidemocratică?

Prezentul continuu

Există un mod politic incorect de a pune problema. Nu se poate, de exemplu, să te întrebi dacă a fost sau nu Holocaustul.

Atentat la transparenţă?

Este inacceptabil să pui la îndoială libertatea de exprimare. Sau egalitatea sexelor. Sau cea a raselor.

Ar suna ca dracul întrebarea dacă e nevoie sau nu să combaţi corupţia. Ori traficul de droguri. Ori pornografia.

La prima vedere, titlul de mai sus face parte din aceeaşi categorie a interogaţiilor imposibile. De aceea, a pune în discuţie corectitudinea deciziei de sistare a transmisiunii online a şedinţelor de Guvern pare un sacrilegiu.

Subsemnatul înţelege că, abordând acest subiect, riscă să-şi aprindă paie în cap. Mai cu seamă că o serie de ONG-uri şi experţi independenţi au combătut fără menajamente adoptarea în prima lectură a proiectului de lege privind interzicerea transmisiunilor live a şedinţelor Cabinetului de Miniştri.

Societăţii civile i s-a alăturat, bineînţeles, opoziţia. Comuniştii şi liberalii au făcut front comun în Parlament pentru a contracara planurile majorităţii parlamentare.

Coaliţia de guvernământ a fost acuzată că doreşte să diminueze transparenţa procesului decizional. Că ar pune la cale „ceva murdar”. Că ar trage cortina în faţa publicului pentru a nu-i permite să intri în culoarele puterii etc.

Pentru că prin părţile noastre se uită adesea de la mână până la gură, voi aminti, fără modestie, că am luptat constant în mass-media pentru transparenţă şi împotriva cenzurii. Îmi stau mărturie zecile de articole şi manualele de jurnalism publicate în perioada 2001-2008.

Am promovat cauza libertăţii de exprimare sub comunişti, când multe dintre vocile unor actuali critici ai Guvernului nu se prea auzeau. În aceste împrejurări, consider că am dreptul moral să tratez nuanţat tapajul iscat de posibila sistare a transmisiunii online a şedinţelor de Guvern.

Toate guvernele au secretele lor

Contrar campaniei asumate de ONG-uri, eu unul nu consider că se adoptă o măsură antidemocratică. Guvernul are destule defecte, hibe şi păcate, ca să-i aducem acum nişte învinuiri gratuite.

Nu mă voi referi la practicile mondiale sau la modelele oferite de democraţiile avansate. Despre asta, de altfel, a vorbit în Parlament şeful fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ.

De bună seamă, argumentele unor experţi, potrivit cărora o administraţie responsabilă n-are ce ascunde şi de aceea orice îngrădire a comunicării guvernamentale ar da de bănuit, sunt puerile. Nu numai tiraniile, ci şi democraţiile au de-a face cu aşa-zisele informaţii clasificate. Acestea sunt prevăzute de lege şi vizează apărarea, ordinea publică, siguranţa naţională, concurenţa loială în economie, anumite aspecte ale politicii externe etc.

Şi cum toate guvernele, mari şi mici, au secretele lor, ele nu-şi pot permite să joace cu toate cărţile pe masă. De aceea, şedinţele de Guvern şi peste ocean, şi în UE, se desfăşoară, ori parţial, ori chiar în totalitate, îndărătul uşilor capitonate, fără prezenţa presei.

Şedinţe de Guvern sau teatru politic?

Altceva e că într-o democraţie liberală nicio putere politică n-are dreptul să tăinuiască informaţiile de capul ei. Legea reglementează cu stricteţe acest aspect. Îngrădirea transparenţei şi secretizarea abuzivă a datelor, deciziilor şi documentelor oficiale se consideră un delict şi implică o răspundere penală.

Ca să informeze corect şi plenar opinia publică, autorităţile n-au nevoie de spectacole televizate de genul transmisiunilor live. Există mai multe mijloace, căi şi procedee de comunicare guvernamentală, prezidenţială şi parlamentară care trebuie folosite din plin.

Pe de altă parte, însăşi obligaţia Cabinetului de Miniştri de a delibera în direct transformă şedinţele sale în show-uri ieftine. Guvernanţii se văd nevoiţi una să spună pentru public şi alta să fumeze când nu sunt urmăriţi de camerele de luat vederi.

Transmisiunile live – jucăria despoţilor

Şi pe urmă, transmisiunile live nu fac niciodată dovada democraţiei. Din contra. Acest teatru televizat este jucat, de regulă, de regimurile dictatoriale. În primul rând, de despoţii orientali.

În afară de Republica Moldova, sunt transmise live, bunăoară, şedinţele Guvernului kazah. Înseamnă oare asta că în această ţară există libertate de exprimare, presă independentă şi acces la informaţii? Să fim serioşi! Regimul Nazarbaev este unul dintre cele mai restrictive în lume.

Şi lui Putin îi place să fie filmat ori de câte ori se întâlneşte ostentativ cu miniştrii săi, ca ulterior toată ţara să savureze dreptatea şi exigenţa lui. Ei şi ce? Ce legătură au aceste înscenări cu democraţia? Rusia, potrivit estimărilor internaţionale, este în coada clasamentelor mondiale în ceea ce priveşte libertatea cuvântului şi accesul la informaţii.

Guvernul de la Chişinău, după cum am spus, are şi neajunsuri, şi datorii neonorate. Iată de ce nu trebuie să-i punem în cârcă lacune şi erori inventate. Vina lui este că, în 2010, într-un exces de zel, a acceptat transmisiunile în direct, iar acum se vede silit să facă un pas înapoi, fapt ce creează impresia de inconsecvenţă şi bâlbâială politică.

Nu-i niciun bai că show-urile în direct de la Guvern vor fi sistate. Ceea ce contează cu adevărat este faptul ca presa şi societatea civilă să nu-l slăbească din ochi, obligându-l, printr-un act de monitorizare continuă, să-şi facă datoria cu onestitate.