Sacrifică Bălţiul pentru a îmblânzi ursul?

Indiferent dacă a jucat teatru sau nu, Renato Usatîi, la revenirea sa din autoexilul de la Moscova, s-a arătat mirat că nu i s-au pus cătuşe chiar în aeroport. Iar îngrijorarea lui, simulată sau nu, este simptomatică.

Plin de sine şi de tupeu

Ajuns la Chişinău, obscurul personaj care în luna noiembrie a anului trecut dădea bir cu fugiţii, s-a mişcat uimitor de repede. S-a înscris în cursa electorală pentru Primăria municipiului Bălţi. A oferit un interviu fluviu unui post de televiziune. A pus la cale, împreună cu socialiştii, o provocare împotriva primarului capitalei, Dorin Chirtoacă.

Cu alte cuvinte, nu a creat impresia unui ins speriat. A unui om cu musca pe căciulă care aşteaptă să fie reţinut şi deferit justiţiei.

Din contra. Renato Usatîi, de altfel, ca şi susţinătorii săi, se comportă mai obraznic ca oricând. Iar debandada de la Primăria Chişinăului, după cum am spus, spune totul despre starea sa de spirit.

Renato Usatîi e mai plin de sine şi de tupeu ca niciodată. Strategia lui e jocul la limita faulturilor, după cum ar zice comentatorii sportivi.

Şi se mai vede de la o poştă că are un plan electoral comun cu Partidul Socialiştilor. Se pare că între el şi Igor Dodon există o anumită distribuţie a muncii politice.

PSRM, cu ce are mai bun, se bate pentru funcţia de primar al Chişinăului. Renato Usatîi se duce la Bălţi, unde speră să nu aibă concurenţi pe măsură în lupta pentru jilţul de edil în „capitala nordului”.

Şi nici zare de urmărire penală primprejur. Nimeni nu-l atinge nici cu un deget, chit că în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 a fost eliminat din cursă, prin hotărâre judecătorească, pentru utilizarea ilegală a unor mijloace financiare din străinătate.

Statu-Palmă prăvale carul mare

De teamă că va fi arestat, Renato Usatîi a fugit la Moscova. Are şi dosare penale pe rol, fapt confirmat recent de Vladimir Voronin. Şi e firesc să fie aşa, de vreme ce Curtea de Apel l-a dat afară din cursa electorală, iar Curtea Supremă de Justiţie a confirmat această decizie judecătorească.

Totuşi, Renato Usatîi se întoarce în Republica Moldova şi aleargă în voie prin campania electorală pentru alegerile locale. Nu vi se pare straniu acest lucru?

Toamna trecută lui îi era frică să nu înfunde puşcăria şi tocmai de aceea şi-a luat tălpăşiţa. Astăzi însă nu se mai teme să ajungă după zăbrele. De ce? Cum oare de nu i-a pierit norocul politic după nelegiuirile comise odinioară?

A fost vrăjit de vreo zână aidoma lui Statu-Palmă din poveşti care, sărind pe un iepure şchiop, prăvale carul mare al duşmanilor săi Sfarmă-Piatră şi Strâmbă-Lemne? Într-un fel, se pare că da.

A revenit Renato Usatîi fără să ştie că nu va fi băgat la zdup? În niciun caz. Acest fapt îl confirmă şi liderul Partidului Comuniştilor la începutul lunii mai, care spunea că, dacă se întoarce în Republica Moldova, va fi tras la răspundere. Dar iată că a sosit şi nu-l deranjează nimeni.

Îmbunarea lui Putin

De unde şi impresia că cineva la Chişinău i-a oferit garanţii că nu-l paşte nicio primejdie. Că se poate implica fără frică în luptele politice. Iar îngrijorarea lui din aeroport a fost prefăcătorie curată.

Însuşi faptul că Renato Usatîi a revenit cu un concept electoral riguros elaborat şi a început să-l pună în aplicare nestingherit dovedeşte că nu avea emoţii. Dimpotrivă. Avea certitudinea că nu va fi încarcerat.

Vrând-nevrând, mă bate gândul că există un târg. Până la proba contrarie, aceasta poate fi singura explicaţie plauzibilă a faptului că autorităţile de la Chişinău au început de la o vreme să se poarte cu mănuşi cu favoritul ascuns al Kremlinului. Nu-i exclus ca cineva în vârful piramidei să fi hotărât să sacrifice Bălţiul, dând oraşul pe mâna lui Usatîi, pentru a-l îmbuna astfel pe Putin.

Dacă lucrurile într-adevăr stau aşa, rătăcirea puterii devine un pericol naţional. E ca şi cum vreo nătăfleaţă, pentru a îmblânzi ursul flămând din taiga, s-ar apuca să-l gâdile.