Revoluționarii care l-au concediat pe Hristos

Prezentul continuu // Am convingerea că există o strategie a Kremlinului de a demola pe dinăuntru anumite state din fostul bloc sovietic prin corupție, pentru a le putea lua sub puterea directă a Rusiei

Acum doi ani, scriam în acest colț de pagină despre elanul revoluționar al lui Mark Tkaciuk, pe atunci încă membru PCRM, care chema la răsturnarea puterii democratice printr-o revoluție antiguvernamentală. Nu ne temem, spunea el, să călcăm „iarba din răzoarele de lângă clădirea Guvernului”, pentru că „vom săpa pe urmă pământul și vom semăna o altă iarbă”.

Din nou despre cubanezii Europei

Din fericire, planurile fanului declarat al lui Che Guevara au dat chix. Nici revoluția bolșevică din 1917 și nici războiul de gherilă din munții Sierra Maestra nu s-au repetat la Chișinău.

Izgonit din Partidul Comuniștilor, Mark Tkaciuk s-a retras resemnat din viața politică. Totuși, deși laurii revoluției lui Fidel Castro nu cresc pe plaiurile Mioriței, cauza lui încă n-a murit.

Stindardul răscoalei revoluționare este preluat din mâinile lui lehămetite de cine nu se aștepta. De niște jurnaliști, poeți și dramaturgi utopiști, unii încă mai ieri pacifiști convinși, iar azi luptători înfocați pentru a transforma Republica Moldova într-o Cubă a Europei, după cum ar zice Vladimir Voronin.

Mâncărime de cuvânt revoluționar

Urmăresc de la un timp încoace ieșirile publice ale unor fruntași ai Platformei DA și mă crucesc. Oamenii aceștia au mâncărime de cuvânt revoluționar.

Spumegând de indignare împotriva oligarhilor de tot felul, îndeamnă la răzmeriță. La răsturnarea guvernării prin proteste de stradă. La revoltă populară.

Nimeni dintre ei nu spune ce se va întâmpla în momentul în care puterea se va tăvăli în praful pieței centrale. Și nu întâmplător. Ei nu pot ști asta, pentru că scopurile ascunse ale oricărei debandade ale vulgului răzvrătit le cunosc doar figurile oculte care manevrează în culise și masele, și tribunii ei, pentru a veni ulterior să confiște rezultatele revoluției.

Nu este un lucru mai dement decât să chemi la o răscoală într-un sistem parlamentar pluralist, oricât de corupt sau pervertit ar fi acesta. Și România până mai ieri fusese un stat captiv al baronilor locali și al cleptocrației de la București. Nimănui însă nu i-a trecut prim cap să îndemne la revoluție proletară. La schimbarea violentă a puterii prin burzuluială generală.

Doar lupta politică instituțională și presiunea regulamentară a societății civile în cadrul sistemului constituțional existent produc efecte pozitive. Schimbarea în România s-a făcut prin evoluție democratică, nu prin răscoală.

L-au concediat pe Hristos

În fond, ce vor dnii Boțan și Cheianu, dar și alți suferinzi de iritație revoluționară? Justiție independentă sau linșarea guvernanților?

Ce își propun? Înlocuirea, sub presiunea străzii, a puterii cu opoziția? Altfel spus, cu Dodon plus Voronin? Dărâmarea virulentă a actualei paradigme instituționale și înlocuirea democrației cu ochlocrația? Cu furia masei? Cu inducerea haosului de care să se folosească Putin care stă la pândă?

Am și eu, ca și Monica Macovei, convingerea că există o strategie a Kremlinului de a demola pe dinăuntru anumite state din fostul bloc sovietic prin corupție, pentru a le putea lua înapoi sub influența sau chiar puterea directă a Rusiei. Iar cei care clatină barca acestor ambarcațiuni în derivă nu fac decât să ajute Moscova să le scufunde.

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Sunt absolut necesare și critica actualei puteri, și o mișcare populară militantă împotriva mafiei. Toate aceste procese însă trebuie așezate pe un făgaș constituțional pașnic și responsabil.

Mișcarea revoluționară, scrie Olavo de Carvalho, se naște când oamenii revoltați împotriva corupției, ilegalităților etc. se hotărăsc să ia în propriile mâini atribuțiile lui Hristos. Cu alte cuvinte, l-au concediat pe Dumnezeu. Ca și cum ei spun: „Hristos nu trebuie să se întoarcă pentru a conduce Judecata de Apoi, pentru că vom face noi asta chiar acum”. Acest lucru înseamnă că tentația revoluționară este o erezie pornită din sânul creștinismului caricaturizat și nimic altceva.