O cacealma: întâlnirea lui Putin cu Dodon

Prezentul continuu

După cum era de așteptat, scurta întrevedere dintre Putin și Dodon n-a trecut neobservată la Chișinău. Cazul e prezentat în mass-media ca o amenințare. Ca o întâlnire de gradul zero.

Bate șaua să se priceapă iapa

La suprafața evenimentului, totul pare clar ca bună ziua. Putin s-a întreținut cu Dodon pentru a arăta electoratului din Republica Moldova pe cine pariază Kremlinul.

Și de bună seamă, președintele Rusiei s-a pus la mare fix și a rezervat câteva minute pentru a fi filmat în compania lui Dodon și Greceanîi nu degeaba. Liderul unei mari puteri s-a implicat ostentativ în campania electorală dintr-o mică fostă republică sovietică pentru a bate șaua să se priceapă iapa.

Totuși, situația ridică niște întrebări. La prima vedere, președintele rus n-a făcut decât să dezvăluie un secret al lui Polichinelle.

Că Dodon este omul Kremlinului știe toată lumea și fără Putin. Acest fapt îl confirmă în fiecare seară președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, care, într-un spot electoral al PSRM, îndeamnă de pe micile ecrane să fie votați socialiștii.

Rezultă că liderul de la Kremlin vine doar să pună o pilă în plus? Mi se pare cam puțin. Fiți de acord, nu-i el un fraier ca să joace un rol atât de derizoriu.

Singurul favorit?

Oricum ai întoarce-o, interpretarea din mass-media a semnificațiilor întâlnirii președintelui rus cu Dodon n-are cum fi satisfăcătoare. Concluziile pe care le trag mulți autori sunt mai curând derutante decât lămuritoare.

Unii comentatori sau bloggeri susțin că gestul liderului de la Kremlin pune punctul pe I. Că Moscova ar fi sugerat astfel cine este singurul ei favorit la Chișinău. Că are încredere exclusiv în Dodon. Că ceilalți actori filoruși nu ar mai conta etc.

Mă tem că lucrurile stau exact pe dos. Întâlnirea de la Moscova pare o manevră de învăluire. O cacealma. O tentativă de intoxicare.

Putin a dat un semnal electoral, fără doar și poate. Numai că nu acela pe care îl pretind unii observatori politici.

Președintele rus a pozat alături de Dodon în fața fotoreporterilor și cameramanilor pentru alegătorii din Republica Moldova. Nu însă pentru toți, ci preponderent pentru filorușii convinși. Pentru nostalgicii care își doresc resovietizarea cât mai grabnică a R. Moldova.

Putin a ordonat militanților rusofili să mizeze pe Dodon. Pentru ceilalți alegători acest politician nu contează, pentru că lor nu le pasă nici de el, nici de partidul lui.

Atâta doar că electoratul care este dispus să vândă independența Republicii Moldova Rusiei nu-i atât de mare după cum le pare unora. Numărul unor astfel de alegători s-a redus mai ales în ultimul timp în urma anexării Crimeii și războiului din Donbas.

Dodon trebuie să-și asigure sprijinul prorușilor neliniștiți. Dar cu voturile lor el n-are cum câștiga. Iată de ce liderul PSRM nu poate fi singurul favorit al Moscovei.

Cartea la vedere și așii din mânecă

Dodon este, neîndoios, cartea rușilor în jocurile lor geopolitice din Republica Moldova. Dar cartea la vedere.

Există însă și ași ascunși în mânecă. E vorba de momeli pentru un anumit segment de alegători, altul decât prorușii conștienți.

Există apolitici inconștienți care ar înclina să voteze pentru pomeni electorale. Există disperați care s-ar putea încrede în niște demagogi. Există naivi care mai cred în utopia comunistă. Ei n-au fost uitați de strategii Kremlinului.

Pentru toți aceștia Putin îi are la îndemână pe Renato Usatîi, Victor Șelin și chiar pe Vladimir Voronin. Liderul PCRM, deși pare mai rezonabil decât toate sculele Moscovei, în anumite condiții ar putea fi determinat iar să slujească Rusia.

Întâlnirea lui Putin cu liderul PSRM e o înșelăciune ordinară. Moscova nu are un singur favorit. Dodon e omul ei descoperit.

Nu mai puțin periculoasă este puzderia de agenți de influență acoperiți. Ca aceștia să-și facă treaba, Putin creează impresia că s-ar baza doar pe Dodon. Viclenie kaghebistă.