Falșii amici ai cauzei europene

Prezentul continuu

Că Dodon le scoate ochii partidelor proeuropene după votul de duminica trecută, contestându-le victoria, asta e de la sine înțeles. Uimitor este faptul că succesul acestora este pus la îndoială și chiar blamat de o serie de militanți care se pretind democrați și luptători pentru valorile europene.

Bocitoarele boicotului

De parcă n-a fost destul că în campania electorală au îndemnat la boicotul alegerilor locale sau chiar la votul pentru oamenii Moscovei, unii politicieni, jurnaliști sau activiști ai unor organizații nonguvernamentale nu contenesc nici astăzi să-și verse năduful pe învingători, obiectându-le că au îndrăznit să câștige nemeritat alegerile. Nici mai mult și nici mai puțin.

Ei bocesc, frânți de durere, că absenteismul, pe care l-au propagat cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună, nu le-a folosit la nimic. Nu-și ascund dezamăgirea că formațiunile proeuropene au repurtat victorii în Chișinău și în cea mai mare parte a provinciei.

Le fac învingătorilor buimăcitoare procese de conștiință. Le caută nod în papură. Iată câteva din reproșurile pe care aceștia le adresează liberal-democraților, liberalilor sau democraților.

Mai întâi, se afirmă că ar fi devreme de băut șampanie, întrucât la vot s-au prezentat mai puțin de jumătate din numărul total al alegătorilor. Mai apoi, se insinuează că partidele de guvernământ ar fi folosit resursa administrativă și ar fi comis încălcări. În fine, susțin cum că, în Chișinău, victoria lui Dorin Chirtoacă ar fi derizorie, întrucât Zinaida Greceanîi a fost un contracandidat foarte slab.

De bună seamă, prezența la vot nu-i deloc impresionantă, chit că se încadrează în uzanțele europene. Acum patru ani, în turul de balotaj din Chișinău a participat la alegeri mai multă lume decât în 2015.

Numai că absența multor alegători la urne este în mare parte consecința îndemnului la boicotarea scrutinului. Tocmai că victoria candidatului PL e cu atât mai prețioasă, cu cât lui i-au stat în cale nu doar oamenii lui Putin, ci și falșii amici ai cauzei europene care au indus în atmosfera electorală stări de spirit defetiste.

Este adevărat că resursa administrativă folosită în alegeri e o problemă veche nu numai în Republica Moldova, ci și în toate țările ex-sovietice. Avem de a face cu un viciu care, bineînțeles, trebuie extirpat. Dar tot atât de adevărat este faptul că de-a lungul anilor avantajele guvernării nu au împiedicat alegătorii să-i înfrunte pe cei cocoțați în fruntea bucatelor pentru a aduce opoziția în vârful piramidei.

Dacă e vorba de succesiunea la putere, un indiciu concludent, de altfel, al democrației, Chișinăul, alături de țările baltice, este lider detașat printre republicile ex-sovietice. În Rusia, bunăoară, de la dispariția URSS încoace, niciodată puterea nu a fost schimbată prin sufragiul popular.

În ceea ce-o privește pe Zinaida Greceanîi, un candidat, expirat și depășit de timp, e de prisos să spunem că nu ea a contat în confruntarea cu Dorin Chirtoacă. Adversarul adevărat al candidatului PL a fost nu candidatul PSRM, ci Vladimir Putin, care a căutat, printr-un transfer de imagine, să obțină puterea în Chișinău pentru forțele filoruse.

Cine dă apă la moara Kremlinului

Aș vrea să fiu bine înțeles. Este normal ca în alegeri să votăm un partid mau bun, un candidat mai capabil, un program mai consistent, un proiect mai fezabil.

Atâta doar că Republica Moldova deocamdată nu-i un stat normal. Societatea noastră e profund divizată pe falia Est-Vest.

Și atâta timp cât iluzoria opțiune răsăriteană nu va fi spulberată, votul va fi preponderent geopolitic. În alegeri, vectorul european-românesc va fi înfruntat de cel rusesc. Cine nu înțelege asta, acela nu înțelege nimic.

Astfel stând lucrurile, cel care caută o a treia cale în competiția Vest-Est, orice motive nobile ar invoca, dă apă la moară Kremlinului. Cu voie, fără voie. Dacă nu-i scula lui Putin, e cel puțin idiotul lui util.