De ce schimbă macazul Dorin Drăguțanu?

Prezentul continuu

Dorin Drăguțanu a întors-o ca la Ploiești. Ceea ce-i părea lui că este alb mai deunăzi acum a devenit negru. Și viceversa.

Doar boul e consecvent

Pe la mijlocul lunii mai 2015, guvernatorul Băncii Naționale se pronunța pentru recapitalizarea și naționalizarea BEM. Brusc însă a întors foaia. Astăzi, el optează pentru lichidarea tuturor băncilor jefuite, inclusiv a Băncii de Economii.

Unii ar putea să zică, citându-l pe Iuliu Maniu, că doar boul e consecvent, iar omul evoluează, se mai dumerește și, în consecință, își schimbă atitudinea. Așa este.

Numai că șeful băncii centrale își revizuiește poziția în funcție de modificarea opțiunilor politice ale liderilor coaliției de guvernământ. Aceștia din urmă, acum o lună de zile, cereau o soluție diametral opusă. Voiau aducerea Băncii de Economii în subordinea statului.

Liderul democraților, Marian Lupu, bunăoară, susținea că naționalizarea BEM va presupune asigurarea unui management eficient, conform standardelor europene, dar și asigurarea transparenței instituției financiare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Și asta cu toate că și reprezentanții marilor instituții financiare internaționale, și experții autohtoni avertizau la unison că, în condițiile în care BEM rămâne un fel de gaură neagră, burdușită cu active toxice, recapitalizarea ei nu va face altceva decât să creeze premise pentru un nou jaf de miliarde. Lucrul acesta era atât de evident, încât FMI a refuzat să negocieze un nou acord de creditare și Republica Moldova a lunecat pe buza prăpastiei economice.

Ciuca bătăilor

Ca rezultat, guvernatorul BNM, dincolo de faptul că, prin lipsa de reacție în noiembrie 2014, s-a făcut vinovat de devalizarea a trei bănci, și-a mai pus acum în cârcă și responsabilitatea pentru ratarea finanțării externe. Tocmai bun de a fi ciuca bătăilor.

Și se pare că anume acest rol i s-a rezervat să joace pentru moment. Drăguțanu este băgat la înaintare și obligat să schimbe macazul.

Asta îmi amintește, păstrând proporțiile, bineînțeles, de cazul „Pădurea Domnească”. Mai întâi, procurorul general de atunci, Valeriu Zubco, acuzat de mușamalizarea scandalului, nega totul, ca ulterior să recunoască cum a fost treaba, să dispună investigarea infracțiunii și, până la urmă, să demisioneze.

Pe făraș a ajuns și Dorin Drăguțanu. Este pus să spună că azi e așa, mâine e pe dos. Să fie un Zubco numărul doi. Până la urmă, va fi lăsat să lichideze băncile și apoi sacrificat.

Teamă îmi e că retragerea sa nu mai are niciun rost. Este atât de tardivă, încât transformă tragedia într-o farsă.

Două țări, două reacții diferite

Interesant e că aproape concomitent cu furtul de la noi, s-a comis un jaf și în sistemul bancar din Albania. Drept că ceva mai mic.

La începutul lunii august 2014, în urma unui audit s-a descoperit dispariția a șapte milioane de dolari (sic! din rezervele bancare ale țării). Știți ce a urmat?

La doar câteva zile a fost inculpat Ardian Fullani, guvernatorul Băncii Centrale din Albania. O lună mai târziu, acesta fu arestat. Fusese încarcerat și inspectorul central al Băncii Centrale.

Și asta nu-i tot. Din luna august până în septembrie 2014, alți 14 angajați ai Băncii Centrale a Albaniei au fost reținuți și inculpați în legătură cu același caz.

Vedeți diferența dintre ei și noi? Acum vă dați seama de ce Albania este candidat la aderare, iar Republica Moldova – nu?