Agonia separatismului transnistrean

Cum de luni bune suntem cu ochii pe manifestații populare, campanii electorale sau scandaluri de cea mai joasă speță, ne scapă o schimbare substanțială din stânga Nistrului. Regimul separatist de la Tiraspol a ajuns într-o situație unică în lume.

Nu se vede pădurea din cauza copacilor

Știrile despre realitățile din Transnistria și din jurul ei curg gârlă de la un timp încoace. Mass-media relatează despre reducerea prăpăstioasă a exporturilor autoproclamatei republici nistrene în Rusia, paralizia comerțului cu Ucraina, scăderea veniturilor populației și, în consecință, a nivelului de viață.

Toate aceste informații sunt veridice și nu trebuie trecute cu vederea. Ele însă joacă în actualele condiții rolul copacilor din a căror cauză, precum se știe, uneori nu se vede pădurea.

Or, pe neprins de veste, regiunea rebelă din estul Republicii Moldova a ajuns într-o stare absolut inedită. Dacă până mai ieri, aceasta era una dintre republicile autoproclamate și nerecunoscute din spațiul ex-sovietic, astăzi situația ei s-a modificat dramatic.

De acum încolo, există o diferență capitală între Transnistria, pe de o parte, și regimurile separatiste din Abhazia, Osetia de Sud sau Nagornîi Karabah, pe de alta. Până mai ieri, toate aceste teritorii, controlate de niște administrații secesioniste, aveau sau un hotar comun, sau un coridor cu țara care le garanta securitatea economică, politică și militară.

De altfel, acest fapt este valabil și pentru alte conflicte înghețate. Nerecunoscuta republică din Cipru, de exemplu, are cale liberă spre Turcia.

Ruperea cordonului ombilical

Pentru un regim separatist este indispensabil cordonul ombilical care să-l lege de metropola protectoare. Nagornîi Karabah n-ar putea să existe fără Armenia, iar Abhazia și Osetia de Sud - fără Federația Rusă.

În aceeași situație se află și Transnistria. Supraviețuirea ei economică și politică fusese, de peste două decenii, asigurată de Kremlin. Însă, în urma războiului ruso-ucrainean, coridorul ce ducea spre Moscova a fost spulberat.

MID-ul acuză astăzi Chișinăul și Kievul de instituirea unei blocade care ar pune în dificultate autoproclamata republică nistreană. Minciuni. Nimeni nu i-a pus dop Tiraspolului. Acesta se sufocă pentru că a pierdut legătura cu Moscova care nu mai are căi de acces la Nistru.

Noua stare de fapt anunță mari schimbări. La ananghie se află nu doar regimul separatist, ci și contingentul militar al Rusiei din zonă. Nu întâmplător, Kremlinul se arată dispus azi să ridice toate embargourile impuse anterior Chișinăului în schimbul aprovizionării militarilor săi dislocați în regiunea secesionistă.

Separatismul transnistrean se stinge lent

Cum proiectul lui Putin „Novorusia”, care urma să-i asigure cale liberă spre Crimeea și Transnistria, a dat chix, regiunea rebelă din estul Republicii Moldova a pierdut contactul direct și nestingherit cu Rusia și nu are nicio posibilitate să-l refacă. În aceste circumstanțe, regimul separatist se stinge lent.

Transnistria agonizează. Acesta este deja un fapt medical. Nu întâmplător, în ultimele trei luni, Tiraspolul de două ori a fost vizitat de ambasadorul SUA la Chișinău.

Washingtonul, aidoma unui șahist de forță, vede câteva mutări înainte. De aceea, are grijă ca moartea regimului de la Tiraspol să fie cât mai ușoară cu putință, evitându-se astfel posibilele complicații pentru Ucraina și Republica Moldova.

Ridică semne de întrebare acum modul în care va încerca Putin să se spele pe mâini pentru a nu crea impresia în țara lui că a trădat autoproclamata republică nistreană. Soluții sunt puține și nici una bună pentru liderul de la Kremlin.

Nu degeaba administrația de la Tiraspol cade dintr-o extremă în alta. Ba face pe grozavul, ba devine uimitor de conciliantă, semne clare ale disperării. Se creează impresia că regimul separatist este forțat de Moscova să se sinucidă ca să nu moară de moarte bună.