OPINII // Kazaciocul Unirii: „Un scandal ce ar putea influenţă decisiv alegerile din Republica Moldova şi din România”

Sursa: hotnews.ro

Un miting al ONG-ului Acţiunea 2012 s-a transformat în week-end într-un scandal ce ar putea influenţă decisiv alegerile din Republica Moldova şi din România, prin impunerea unei teme parazitare în cele două campanii electorale. Unirea României cu Republica Moldova este o temă legitimă pentru milioane de români şi moldoveni, dar ea nu poate fi impusă politic prin manipularea cinică a unei emoţii publice declanşate printr-un scandal de stradă.

Pentru că exact asta s-a întâmplat: câţiva lideri ai mitingului au vrut să deturneze manifestaţia, au provocat o ciocnire cu jandarmii, au încercat să producă o puternică emoţie. Scopul? Să pună pe agenda oficială a partidelor şi instituţiilor statului o temă extraordinar de sensibilă într-un context regional exploziv.

Să ne reamintim rapid faptele: Scandalul a fost declanşat sâmbătă, când mai mulţi lideri ai ONG-ului au vrut să rupă cordonul de jandarmi şi să se abată de la traseul aprobat de Primăria Bucureşti. Ei au vrut să se întoarcă de la Piaţa Victoriei (punctul terminus al marşului) spre Piaţa Universităţii, pe Calea Victoriei. Oamenii care i-au urmat pe liderii provocatori (vezi imaginile Digi 24) au fost destul de puţini. Cu toate acestea, s-a produs busculadă scontată, iar George Simion şi alţi trei lideri ai Acţiunii 2012 care au încercat să rupă cordonul de jandarmi au fost duşi la secţia de poliţie şi amendaţi. Ei nu au fost reţinuţi şi nici nu s-a cerut arestarea lor. A urmat ocuparea zonei de la fântâna din Piaţa Universităţii de către manifestanţi şi înnoptarea în corturi, corturi care fuseseră pregătite din timp.

Imaginile de la Digi 24, precum şi pregătirea din timp a corturilor indică premeditarea provocării. Liderii ONG-ului au cerut bucureştenilor să li se alăture în acţiunea de contestare a autorităţilor şi să vină în Piaţa Universităţii, dar numărul acestora a fost relativ mic.

George Simion (un personaj cunoscut şi pentru că a fost expulzat din Republica Moldova în 2015) a cerut autorităţilor române să adopte unirea cu Republica Moldova drept proiect de ţară şi a dat ultimatum până duminică la prânz.

De ce este unirea cu Republica Moldova o tema sensibilă

Realist vorbind, tema unirii României cu Republica Moldova este, în acest moment, una parazitară. Ştiu că sună dur. Dar asta e realitatea.

Unirea înseamnă redesenarea graniţelor într-o zonă extrem de sensibilă: Rusia acuză constant România că vrea să anexeze Moldova şi ar fi pretextul ideal pentru o intervenţie în forţă „pentru protejarea cetăţenilor ruşi”, după scenariul deja cunoscut din Georgia şi Ucraina. Ucraina, la rândul sau, este iritată de orice astfel de mişcare, de teamă ca România să nu ridice apoi pretenţii pentru nordul Bucovinei. Ungaria atât aşteaptă şi ea: un semnal că redesenarea graniţelor e posibilă şi permisă - va face tot posibilul să revizuiască graniţele cu toţi vecinii săi.

Să nu uităm şi că printr-o asemenea unire, România s-ar trezi cu doi cartofi fierbinţi în braţe: Transnistria şi Găgăuzia. Cum va gestiona România prezenţa armatei ruse pe teritoriul său? Să spunem că am face unirea fără Transnistria, dar cu ce drept le-am cere moldovenilor să renunţe la o parte din ţara lor?

Încă ceva: România e membru UE şi NATO, iar prezenţa unor focare de instabilitate pe teritoriul său, precum Transnistria şi Găgăuzia, ar fi inacceptabile pentru partenerii noştri occidentali.

Mai mult: în acest moment nu există un curent de opinie puternic pro-unire în Moldova. Orice discuţie despre unire trebuie concentrată pe opinia publică din Moldova, nu în România, unde publicul e în majoritate favorabil reunificării. Fereastra de oportunitate a fost ratată în 1991-1992, când Transnitria nu era militarizată de ruşi, dar Ion Iliescu nu a vrut să înceapă discuţiile pentru unire.

Traian Băsescu şi Victor Ponta ştiu cel mai bine că tema unirii cu Republica Moldova e într-un impas major. Ambii au fost la vârful puterii şi au înţeles că începerea demersurilor pentru reunificare ar însemna o vulnerabilitate majoră pentru România. Nu întâmplător, amândoi au avut discursul corect cât timp au ocupat funcţiile de preşedinte, respectiv premier: au evitat orice discuţie despre unire, spunând că ea se poate face doar în cadrul UE, dacă şi când Moldova se va integra.

Nu pot să nu remarc duplicitatea lor extremă azi, când s-au căţărat populist pe o temă pe care ei înşişi au evitat-o cât au putut în trecut. E o probă de ticăloşie politică.

Mai sus am prezentat doar câteva argumente de ordin politic şi strategic. Nu intru în discuţia legată de argumentele economice pro şi contra unire, pentru că pur şi simplu nu avem nici un studiu realist pe această temă. Dar bunul-simţ spune că o unire fără convergenţă economică ar fi un fiasco total care ar provoca frustrări majore în rândul populaţiei. O unire în care populaţiile de pe cele două margini ale Prutului să aibă standarde diferite de viaţă ar duce la apariţia rapidă a unor resentimente puternice, cu declinări greu de proiectat.

De ce am avut de-a face cu o provocare politică

Cu toate considerentele de mai sus, cred că este absolut legitim ca cetăţenii români şi moldoveni să ceară public unirea prin toate instrumentele legale pe care le au la îndemână: mitinguri, marşuri, discurs public, asociere etc. E o temă la care eu însumi sunt sensibil.

Dar ceea ce s-a întâmplat sâmbătă şi duminică e din alt film. Am văzut o încercare ilegitimă de deturnare a temei unirii. Mecanismul e relativ uşor de descifrat:

- marşul a fost aprobat pe traseul Piaţa Unirii - Piaţa Romană - Piaţa Victoriei (punctul terminus). Nu a fost dată autorizaţie pentru întoarcerea pe Calea Victoriei la Piaţa Universităţii.
- un grup de lideri ai manifestaţiei a încercat să ducă toată coloana de manifestanţi spre Piaţa Universităţii, ca să o ocupe cu corturi, dar cei mai mulţi dintre participanţii la marş au refuzat să încalce legea
- corturile fuseseră pregătite din timp, în ciuda faptului că, repet, nu exista autorizaţie pentru instalarea în Piaţa Universităţii
- jandarmii au intervenit şi au oprit încercarea de schimbare a traseului, au imobilizat şi dus la secţie câţiva lideri, moment în care a intervenit emoţia publică preluată imediat de televiziuni şi site-urile de ştiri. Cred că putem vorbi, cu temei, de o reacţie disproporţionată a jandarmilor, care la alte manifestaţii din trecut nu au procedat la imobilizarea liderilor care încălcau legea
- odată provocată emoţia publică şi confiscată agenda zilei, liderii manifestaţiei au trecut la obiectivul lor final: încercarea de a impune partidelor şi instituţiilor statului introducerea temei unirii pe agenda mainstream. Politicieni precum Ecaterina Andronescu, Sebastian Ghiţă, Traian Băsescu ori Daniel Constantin s-au căţărat imediat pe emoţia publică şi au intrat în hora unirii.
- Declaraţia cu cel mai mare potenţial de probleme îi aparţine Ecaterinei Andronescu. Tovarăşa de drum a lui Ion Iliescu (reamintesc, cel care a ratat fereastra de oportunitate pentru unire în 1991-1992) a spus că PSD este deschis la propunerea privind o declaraţie a Parlamentului în privinţa unirii României cu Republica Moldova.Traian Băsescu a plusat şi el, cerând un minister „al reunificării”, deşi ca preşedinte a evitat mereu să vorbească despre această temă.

Pericolul unei poziţionări a Parlamentului pe tema reunificării e semnificativ: o declaraţie oficială a forului legislativ ar putea antrena o reacţie în lanţ din partea Rusiei, Ucrainei, Ungariei şi ar ridica semne serioase de întrebare în rândul aliaţilor României cu privire la intenţiile Bucureştiului.

Oportunitatea politică

Să nu ne facem că nu vedem că provocarea din week-end a survenit cu o săptămână înainte de alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Candidatul pro-rus, Igor Dodon,foloseşte deja la maximum tema fricii de unire. În Republica Moldova, o parte însemnată a electoratului respinge unirea cu România, din diferite motive. Or, Dodon joacă puternic această carte, iar inflamarea sentimentului unionist la Bucureşti, în rândul publicului şi al clasei politice, îi va servi de minune în campanie.

Rusiei, de asemenea, îi serveşte de minune această inflamare a temei unioniste. Rusia, oaia neagră a comunităţii internaţionale din cauza anexării ilegale a Crimeei şi a susţinerii secesioniştilor pro-ruşi din Ucraina şi Georgia, ar avea un răspuns pe măsură dacă România ar iniţia redesenarea graniţelor în regiune.

Nu am dovezi că George Simion şi camarazii lui au acţionat la îndemnul Rusiei sau al unor asociaţi ai Rusiei. Nu am avut dovezi nici în cazul protestelor antigaze de şişt, nu am avut dovezi nici la protestele anti-TTIP. Dar e evident că acţiunile din week-end servesc interesele Rusiei.

Inflamarea temei unioniste le serveşte şi partidelor populiste din România. Orice temă care scoate de pe agenda publică lupta anticorupţie e bună pentru PSD, PRU, PMPşi ALDE. Că vorbim de căsătoriile gay, de ameninţarea sorosistă, de unirea cu Moldova - toate sunt perfecte.

Atât timp cât publicul nu mai e atent la corupţii de pe listele partidelor şi pleacă pe fenta unor teme emoţionale şi relativ marginale în acest moment, penalii din partide şi păpuşarii lor au o şansă în plus să treacă pe sub radar şi să populeze din nou Parlamentul României.

Încă o dată: departe de mine să-i acuz pe românii şi moldovenii de bună-credinţă care speră într-o unire cu Republica Moldova. Resping însă utilizarea emoţiei ca instrument de presiune.

Am scris-o şi în cazul sculpturii Cuminţenia Pământului, o scriu şi acum: Emoţia publică e un animal ciudat care, odată stârnit, greu mai poate fi controlat. Aşa s-a ajuns la conflicte interetnice, la stigmatizarea unor categorii de populaţie, la tensiuni între oameni.

Reunificarea României cu Moldova e o temă care trebuie discutată la rece şi va avea loc doar când Moldova îşi va fi rezolvat problemele interne şi când o majoritate covârşitoare a populaţiei din ambele state va fi de acord cu ea. (Cristian Pantazi, editorialist hotnews.ro)

Sursa: hotnews.ro