Spre un partid unic?

Semne diacritice

Un coleg m-a îndemnat, joia trecută, să nu dramatizez nereușita învestirii Guvernului Leancă-2, „nu e o tragedie”, a spus el.

Într-adevăr, nu e o tragedie, seamănă mai mult a „comedie”, a teatru, a spectacol politic bine regizat, dar care ridică niște semne de întrebare din punct de vedere etic. S-au remarcat comuniștii, Voronin în special, modul „șmecher”, perfid de a face ca toată lumea, inclusiv premierul desemnat, să creadă că ei vor vota pentru învestirea noului Guvern. Dar și ceea ce a urmat, operativitatea apariției, ca scos din cutie, a unui nou candidat la funcția de premier, întărește impresia că Leancă și toți cetățenii Republicii Moldova, care au urmărit ședința de joi a Parlamentului, au fost duși de nas, că prima tentativă a fost una formală, falsă.

Se poate specula cine era interesat mai mult, cine l-a determinat pe Voronin să schimbe macazul de la categoricul „nu vom vota” la aluzivul „vom vedea”, pentru a-l ademeni pe Leancă în Parlament, dar, se vede, nimeni nu l-a dorit ales, el fiind privit ca un „răsfățat al soartei”, un „intrus”, care a ajuns în vârful piramidei prea repede, devenind cel mai popular politician, simpatizat și de liderii europeni, fără mare efort, fără să parcurgă toate etapele, fără să fi muncit din greu la construcția unui partid, ca ceilalți politicieni. Tot liderul PCRM, în sinceritatea sa nepretențioasă, a exteriorizat acest motiv de insatisfacție, de invidie, deși a recunoscut erudiția, capacitățile candidatului respins de el.

Știm că unii îi reproșează în partid că s-ar fi eschivat de la implicarea în campania electorală, departe și de noi intenția de a-l idealiza pe Leancă, de a-l considera de neînlocuit, am avut și unele dezamăgiri în parcursul său de premier, cea mai mare fiind concesionarea Aeroportului Chișinău și modul de privatizare a BEM, care nu s-ar fi făcut, dacă ar fi pus piciorul în prag. Fără îndoială, însă, el nu mai este cel de la început, a evoluat vizibil, a început să dea dovadă de independență și pare de departe o opțiune mult mai bună decât noul candidat.

Un prim-ministru nu e neapărat să aibă experiență de contabil sau de afacerist, cum consideră Voronin, ci să fie în primul rând un strateg, un (geo)politician, să aibă capacitatea de a vedea nu numai detaliile, ci și întregul. Din acest punct de vedere, mai bună decât Gaburici, ar fi fost și Natalia Gherman. Singurul „avantaj” al lui Gaburici e că va fi mai ușor de „manevrat” din umbră, neavând ponderea primilor, și în interiorul, și în afara Republicii Moldova.

Vom vedea cum va fi în realitate, dar nu numai interesului general, ci și interesului de partid ar fi răspuns mai bine Leancă sau Gherman. Marginalizând niște persoane cunoscute, afirmate, care se identifică cu PLDM, Filat apelează la o persoană anonimă din afara partidului, ale cărui simpatii politice și „europenism” mai urmează a fi descoperite. Nu era oare cazul ca Gaburici să fie „verificat” mai întâi în fruntea vreunui minister? Al Economiei, de exemplu. Numirea sa e cel puțin riscantă, Republica Moldova aflându-se la etapa decisivă a realizării Acordului de Asociere cu UE.

Cu Leancă sau Natalia Gherman prim-ministru, imaginea PLDM are de câștigat mai mult, ca și cea a Republicii Moldova. Impresia generală că liberal-democrații, ca și liberalii, nu își fac propriul joc, că se acomodează la jocul altcuiva se întărește astfel. Ca și atunci când a acceptat fără să-și ia o pauză propunerea PD de a forma o coaliție minoritară, deși acest lucru nu era și nu este în interesul PLDM, acum, în loc să insiste asupra cooptării PL la guvernare până la votul de învestire a noului Guvern, Filat reia refrenul PD despre includerea liberalilor la guvernare după aceasta, când va fi foarte dificil de realizat.

Că liberalii par a juca după regulile PD-ului, care nu dorește ca PL să participe la guvernare s-a mai spus, după ce, o lună și ceva, au tras de timp, înaintând absurda și stupida condiție a partajării funcției de președinte, adică a împărțirii blănii ursului din pădure. Și inflexibilitatea de azi pare a avea aceeași semnificație: de a acomoda efortul PD îndreptat împotriva PL, căruia i-a aplicat eticheta de partid unionist, antistatalist.

Acum două săptămâni și ceva, dl Ghimpu vorbea despre un spicher „C” și un premier „G”. Dacă știa ce se pune la cale, de ce nu a votat Guvernul Leancă, de ce nu a dejucat această conspirație, care e și în detrimentul partidului său? De ce nu a acceptat oferta lui Leancă, făcută în prezența lui Plahotniuc, care a promis că va demisiona în 2-3 luni, dacă nu reușește să facă loc liberalilor la masa guvernării? Nu cumva pentru că PL-ului i-a fost rezervat un rol pe „banca de rezervă”?

Despre rolul PCRM ce să mai spunem? Câștigă Rusia în Republica Moldova, după cum trâmbițează unii? Da. Acolo unde nu e merit, ci calcul meschin, unde e minciună și lipsă de transparență, unde e potențial de șantaj, câștigă Rusia lui Putin.