Nicolae Negru // Recensământul ca o fotografie de familie

Semne diacritice

Recensământul anunțat de Biroul Național de Statistică și chestionarul cu care recenzorii vor merge pe la casele oamenilor le-a provocat unor cetățeni patimi neobișnuit de intense, o stranie voluptate nihilistă, nimicitoare pe rețelele sociale, creând impresia unui căutat de noduri în papură. Un simpatizant tainic al socialiștilor s-a arătat deranjat, de exemplu, de „tonalitatea interogativă” a întrebărilor. Altul s-a folosit de acest prilej pentru a-și exprima, o dată în plus, atitudinea față de „dictatura oligarhică” de azi.

Mai puțin se vorbește despre importanța deosebită a acestui efort statistic, care se repetă o dată la zece ani. Nici politicienii, nici reprezentanții administrației centrale sau ai societății civile nu par să manifeste atenția cuvenită recensământului. În mod normal, toate forțele politice, de orice orientare geostrategică, ce aspiră să ajungă la putere, ar trebui să fie interesate de desfășurarea unei numărătoare cât mai riguroase, cât mai cuprinzătoare a populației, pentru a obține o imagine demografică adecvată, cât mai apropiată de realitatea Republicii Moldova. Altfel toate politicile economice, educaționale, culturale etcetera riscă să nu nimerească în țintă, să bată pe alături.

Dacă principiul călăuzitor nu e „cu cât e mai rău, cu atât e mai bine”, de care se conduc unii oameni conectați la resursele FSB, Șor etc., dacă scopul nu e haosul și destabilizarea, dacă intențiile sunt sincere și nobile, atunci logica, rațiunea ar trebui să ne dicteze implicarea cât mai activă, constructivă în acest proces fundamental pentru îmbunătățirea guvernării și a vieții oamenilor, în ultima instanță.

Deocamdată, doar unii unioniști par să fi observat utilitatea politică a recensământului, îndemnându-i pe cetățeni să participe și să se declare ceea ce sunt: etnici români și vorbitori nativi de limbă română, conștientizând cât de necesar este lucrul acesta pentru a corecta datele strâmbe ale recensămintelor precedente, din 2004 și 2014, când autoritățile comuniste, apoi și oligarhice au intervenit în procesul strângerii și prelucrării informației pentru a descuraja identificarea adevărată și a diminua cât mai mult ponderea etnicilor români.

Acum nu ar strica să se pronunțe în această chestiune și liderii unioniști, și cei proeuropeni care posedă pașaport românesc și se consideră români. Deși recensământul a început deja, un apel corespunzător către cetățenii Republicii Moldova, pentru a-i motiva să fie mai atenți când răspund la întrebările identitare nu ar fi de prisos. Posibil, rezultatele recensământului îi va edifica și pe cei de la MID-ul rus, ca să nu ne mai țină lecții privind limba și identitatea noastră.

Știind câți suntem în realitate, câți am rămas acasă și câți am plecat și ne-am stabilit peste hotare, am putea corecta listele electorale și ar avea de câștigat și corectitudinea alegerilor. Recensământul ar permite și optimizarea politicilor care vizează minoritățile etnice. Cine știe azi câți ucraineni mai există în Republica Moldova și câți mai vorbesc ucraineana? Dar câți cetățeni vorbesc limba rusă și câți dintre ei se consideră ruși buni de folosit ca pretext de invazie pentru Putin? Cum evoluează din punct de vedere numeric celelalte minorități etnice, găgăuzii, de exemplu, sau bulgarii, țiganii, evreii...

Câți oameni au mai rămas prin satele noastre și care e ponderea tinerilor acolo? Și, nu în ultimul rând, datele unui recensământ corect le va permite sociologilor noștri să elaboreze sondaje ce reflectă mai exact realitatea. Există o mulțime de motive pentru ca toți politicienii, de orice culoare, societatea civilă, oamenii de cultură, artiștii, scriitorii, jurnaliștii să se mobilizeze pentru acest recensământ. Mai multă fantezie nu le strică nici autorităților, mass-media publice. Ca să nu acționăm aproximativ, pe nevăzute, ca să știm pe ce temelie ne aflăm și încotro ne mișcăm din punct de vedere demografic. Și să intervenim, dacă ne ajunge capul.

E și ca o fotografie de familie, pentru albumul care se numește istorie.