Nicolae Negru // Războiul din Ucraina: retragerea victorioasă a Rusiei sau trădarea onorabilă a Occidentului?

Semne diacritice

Săptămâna trecută, Iranul a surprins spunând că nu recunoaște ocupația rusă a Crimeii și a celorlalte teritorii ucrainene, mai și negând că ar vinde drone și rachete Rusiei în perioada războiului. Prin această distanțare clară de acțiunile aliatului său, subliniind respectarea normelor internaționale, Teheranul accentuează izolarea Rusiei și subminează poziția ei pretins morală. Nu recunoaște anexarea teritoriilor ucrainene și un alt prieten declarat al lui Putin - președintele Serbiei, Aleksandar Vucici. El a mers și mai departe, promițând ajutor Ucrainei.

Deși consideră justificate îngrijorările Moscovei privind extinderea NATO spre est, și China, un aliat „fără limite” al Rusiei, a ținut, nu demult, să afirme necesitatea respectării suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Și zângănirea armei nucleare e un lucru inacceptabil din punctul de vedere al Beijingului.

Putin se vede nevoit să justifice tot mai des invazia statului vecin, neagă că ar avea de gând să recurgă la arma nucleară, dar nu exclude că va fi silit să o facă, acuzând Occidentul că dorește înfrângerea și distrugerea Rusiei, furnizând armament Ucrainei. Posibilitatea unui război nuclear nu e un bluff, avertizează președintele rus, iar oamenii săi lansează periodic mesaje apocaliptice despre „sfârșitul lumii”, pentru a-i speria pe europeni și americani, descurajându-i să acorde ajutor ucrainenilor.

Și nu fără efect. Într-un sondaj recent cuprinzând nouă țări europene, 48 la sută din cei chestionați au fost de acord cu punctul de vedere că Ucraina trebuie să cedeze o parte din teritoriul său în schimbul păcii. Ideea unor concesii pentru a nu-l umili pe Putin, pentru a-i permite să iasă „onorabil” din războiul pe care l-a declanșat este promovată de unii politicieni occidentali.

„Nu trebuie să umilim Rusia, pentru ca în ziua în care luptele încetează să putem construi o rampă de ieșire prin intermediul mijloacelor diplomatice”, a declarat astă-vară președintele francez Emmanuel Macron, fără însă a explica cum e posibil acest lucru, dacă ucrainenii nu vor fi de acord să renunțe la o parte din teritoriile lor. Conform ultimilor sondaje, 85 la sută din ucraineni consideră că războiul trebuie să continue până vor fi eliberate toate teritoriile ucrainene, ocupate de armata rusă, inclusiv Crimeea.

Pacea e văzută diferit în Rusia, Occident și Ucraina. După ce a inclus teritoriile ucrainene ocupate în componența Rusiei, Putin nu are cum să iasă onorabil din acest război, el se află în impas. Condițiile pe care le pune ucrainenilor – să se împace cu „noile realități teritoriale” – nu sunt acceptabile nu numai pentru Kiev, ci pentru întreaga comunitate internațională. Din motive diferite.

Să ne imaginăm totuși că, amenințat cu arma nucleară, Occidentul nu mai furnizează arme Ucrainei, nu-i mai acordă ajutor financiar, iar Putin, mobilizând câteva milioane de oameni, bombardând și distrugând neîncetat orașele și satele ucrainene, infrastructura civilă (așa cum o face deja!), reușește, cu prețul a sute de mii, a milioane de victime, să înfrângă rezistența armatei și poporului ucrainean. Umilința, rușinea acestei înfrângeri i-ar reveni în acest caz Occidentului - SUA, UE, NATO - cu consecințe catastrofale pentru moralul popoarelor lor și pentru ordinea mondială.

Oricât s-ar teme de nebunia lui Putin, nu numai Ucraina, nici Occidentul nu are cum să accepte „eliberarea” cu forța, sub pericolul „sfârșitului lumii”, anexarea teritoriilor ucrainene de către Rusia. Aceasta ar deschide cutia Pandorei, nu există nicio garanție că Moscova se va opri aici. De fapt, ea nici nu ascunde că poftele ei sunt mai mari. În ultimatumul pe care Putin l-a adresat SUA și NATO în decembrie 2022 se cerea retragerea NATO la linia anului 1997, până la prima extindere a Organizației Nord-Atlantice spre est. Rusia se vede în rolul de supraputere, înlocuitoare a URSS, luând sub control fostele republici „frățești”, asigurându-și vasalitatea tuturor țărilor est-europene, dispunând de „suveranitatea lor, cum a fost cândva în cadrul Pactului de la Varșovia. Dacă azi Occidentul lasă Ucraina în voia sorții, își retrage sprijinul militar și financiar, pentru a fi sfârtecată de „ursul” rus, mâine, Putin va ridica arma nucleară din nou, pentru a instaura definitiv o ordine „multipolară”.

Așadar, impasul e de ambele părți: Rusia nu se poate retrage onorabil, victorios din Ucraina, păstrând noile achiziții teritoriale, ca Putin să nu se simtă perdant, iar Occidentul nu poate trăda onorabil Ucraina, ignorând propriile principii și Carta ONU. Oricum ai da, singura soluție cu consecințe minime e înfrângerea Rusiei pe frontul ucrainean și e problema ei cum va suporta eșecul „spețoperației” militare. Astfel s-ar explica ezitările de la Ramstein, aparenta reticență, prudența cu care Occidentul trimite armament tot mai greu în Ucraina: Putin trebuie obișnuit treptat cu ideea înfrângerii. La urma urmei, nu e pentru prima dată când Rusia suferă înfrângere în război. Experiența trecutului îi va ajuta pe ruși să depășească această perioadă.