Nicolae Negru // Obligația candidatului CUB

Semne diacritice

Nici patru luni nu a durat parcursul comun al Blocului „Împreună”, constituit, la 15 aprilie, prin înțelegerea trâmbițată de liderii Platformei DA, Coaliției pentru Unitate și Bunăstare, Ligii orașelor și Comunelor, Partidului Schimbării.

După ce Octavian Țâcu a fost ales să reprezinte cele patru partide în competiția pentru fotoliul prezidențial, Igor Munteanu, liderul CUB, care a concurat și el pentru această onorabilă poziție, a anunțat repede desprinderea vagonului CUB de garnitura Blocului „Împreună” (BÎ) și participarea solo, de acum încolo, a formațiunii sale la scrutinul din toamnă și, eventual, la referendum (despre care el nu pomenește nimic).

Aflăm cu această ocazie, printre altele, că „proiectul politic al Blocului a fost măcinat de improvizații și jocuri de culise, care au blocat funcționarea lui în ultimele trei luni”, că anumite „forțe din afara Blocului” au exercitat „acțiuni de șantaj” (nu se dau detalii), încercând „să impună modelul unei fuzionări rapide și pripite între cele patru partide”, și că cineva a conspirat pentru promovarea monstruoasei ideii de „neparticipare la alegerile prezidențiale”. (Ceea ce, e de presupus, a cauzat dureri de cap aspiranților la gloria prezidențială.)

Picătura care a umplut paharul răbdării dlui Munteanu a fost „promovarea unui candidat cu vederi conservatoare, care nu reprezintă partidele liberale”. Fiindcă e vorba despre Octavian Țâcu, istoric și politician, care a activat cândva, cu succes, în cadrul Partidul Liberal (cu care partid a avut relații productive, cam în aceeași perioadă, și autorul declarației), eticheta de „conservator” pare mai mult un pretext decât un motiv întemeiat al distanțării CUB-ului de BÎ.

Liderul CUB îl mai consideră pe dl Țâcu „docil intereselor guvernării actuale” (ceea ce e de-a dreptul surprinzător) și îi mai atribuie declarații ce „creează controverse publice” (și ale cui nu creează?), care „contravin proiectului de unitate și coeziune națională” al CUB-ului. Putem fi de acord că dl Țâcu nu e cel mai bun candidat la funcția de președinte din partea Blocului „Împreună”, dar, în loc să spună tranșant de ce nu-l agreează pe cel ales, dl Munteanu pare să caute nod în papură.

El mai face aluzii la „influență din partea guvernării PAS” (e Doamne ferește!?) asupra foștilor tovarăși de drum și anunță decizia de desprindere definitivă „de orice asociere la Blocul Împreună”, urmând ca partidul CUB să identifice și să susțină propriul candidat la alegerile prezidențiale. Nu e greu de ghicit cine va fi acesta.

„Ne dorim ca, în următoarele luni, cetățenii să ai aibă opțiunea de a alege președintele care și-l doresc pentru următorul mandat, fără dezinformare, manipulare și frică de efectele deciziei lor. Coaliția pentru Unitate și Bunăstare va oferi o astfel de opțiune!”, ne asigură dl Munteanu. Totuși, insinuările sale despre „dezinformare, manipulare și frică de efectele deciziei lor” sună ofensator și neargumentat, în stil dodonșorist, dacă o raportăm la partidele Blocului părăsit de el.

E normal ca un lider de partid să dorească să-și testeze șansa de a ocupa cel mai înalt post din stat, e dureros să nu fii cel ales de colegi, dar nu e neapărat să-i vorbești de rău și să trântești ușa. Aceasta obligă candidatul CUB să obțină în alegerile prezidențiale mai multe voturi decât candidatul Blocului „Împreună”.