Iohannis, simboluri, oferte și promisiuni de unire

Semne diacritice

Avionul cu care președintele Iohannis a sosit la Chișinău marțea trecută se numea, din întâmplare sau nu, „Moldova”. Mai curând nu, căci nu a fost singurul moment cu puternică încărcătură simbolică, identitară, trimițându-ne cu gândul la ceea ce ne-a unit și ne unește, în pofida sârmei ghimpate și a frontierei de pe Prut. Vorbind în fața studenților de la Universitatea de Stat, care se numea cândva „V. I. Lenin”, președintele României a spus că „obiectivele majore au nevoie de date simbolice”, amintind despre Marea Unire de la 1918, pe care a caracterizat-o ca „cel mai profund proiect de țară din istoria noastră modernă”.

Am greșit crezând că din discursul său vor lipsi notele sentimentale, am putea spune chiar că, din acest punct de vedere, l-a eclipsat, într-un fel, pe Băsescu, pe care ne-am deprins să-l vedem vorbind despre Republica Moldova și viitoarea unire cu ochii umeziți de emoție. Deși n-a vorbit emotiv, Iohannis a creat emoție, „recitând” de la catedră un text parcă scris de Grigore Vieru: „Astăzi, comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură face din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Între noi este ceva mai presus. Limba noastră comună este mult mai veche decât momentul în care vizionarii lideri europeni construiau prima Comunitate a Cărbunelui și Oțelului. Între noi există un amestec de solidaritate greu de definit dar ușor de simțit, de la Timișoara la Orhei se aude aceeași limbă, iar trecutul nostru încape între coperțile aceluiași manual de istorie”…

Însă nu unire cu România le-a propus el moldovenilor, ci integrare europeană cu sprijinul necondiționat al românilor de peste Prut și o solidaritate conștientizată, care „poate doborî garduri de sârmă ghimpată”. Statul Republica Moldova, independența sa trebuie să se consolideze în cursul mișcării spre Europa, consideră președintele României. „Trebuie să sprijinim proiectele care conduc la creşterea independenţei energetice a Republicii Moldova, pentru ca acest stat să devină independent până la capăt”, a subliniat Iohannis.

Perspectiva Unirii nu a fost exclusă, ci inclusă, ca un acord final în „simfonia” cooperării „pe multiple planuri”, a reconstruirii podurilor de peste Prut, a parcursului comun în cadrul Uniunii Europene. „Câtă dreptate avea Jean Monnet când spunea, referindu-se la comunitatea europeană: noi nu coalizăm statele, ci unim oamenii. Rostită de un român aici, la porțile Europei, această frază are un înțeles aparte. Modelul de cooperare București-Chișinău este atât de inedit în istoria europeană, încât sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi nu numai în uniune, ci și în comuniune, iar experiența lor va deveni parte a patrimoniului european”, a afirmat șeful statului român, citat de ziarulnational.md

„Unirea oamenilor”, sugerează el, va duce la „comuniunea” Republicii Moldova cu România. Nu invers. E o teză mai veche, pe care a susținut-o un timp și Băsescu, și care este azi contestată de mulți, pe ambele maluri ale Prutului, dat fiind că perspectiva admiterii Republicii Moldova în UE nu este deloc clară. Dar nu numai din cauza aceasta.

Eșecul statului moldovenesc, care nu reușește nicidecum să se pună pe picioare, să-și păzească buzunarele și bunul public, să le asigure cetățenilor săi un minimum de protecție socială, de viață demnă, să le facă dreptate, dar mai cu seamă dezamăgirile din ultimii ani, care au culminat cu fraudele de la BEM și prăbușirea leului, alimentează un curent tot mai puternic de scepticism față de viitorul nostru independent. Dar despre aceasta vom vorbi în unul din numerele viitoare ale Ziarului NAȚIONAL.