Homosexualii pe linia frontului dintre Est și Vest

Semne diacritice

Homosexualii s-au pomenit pe linia confruntării ideologice dintre Est și Vest, între Rusia și Occident, confruntare care a luat turații noi după ocuparea Crimeii. „Patriotul” rus își manifestă superioritatea față de Gheiropa (Ghei + Europa) „depravată”, care a cedat în fața homosexualilor, renunțând la „valorile tradiționale”, îndepărtându-se de biserică și Dumnezeu, pășind pe calea progresului materialist cu orice preț. Pentru occidentali, la rândul lor, atitudinea față de homosexuali în societate este un indiciu al gradului de civilizare, de evoluție socială și culturală, al libertății și egalității depline, al iubirii neîngrădite de prejudecăți.

Întâmplător sau nu, conștient sau inconștient, organizatorii referendumului privind definirea familiei în Constituția României par să sincronizeze cu declanșarea războiului ideologic al Rusiei împotriva Occidentului, cu ofensiva Bisericii Ortodoxe Ruse împotriva „pericolului homosexual”. Nu afirmăm că ideea referendumului s-a născut la Moscova, dar este evident că solii ruși ai „conservatismului” neoimperialist antioccidental au găsit în România un teren fertil.

În realitate, homosexualii și starea, trăinicia familiei care îi alarmează pe adepții referendumului sunt două „planete” diferite, îndepărtate mult una de alta. Modul în care se cuplează vecinii nu are cum influența relațiile din familia noastră. Nici în Rusia, nici în România, nicăieri în lume familia nu pierde din cauza că homosexualii și lesbienele se pot căsători. Miza referendumului e falsă, familia românească nu are cum câștiga din aceasta.

Pe de altă parte, nici să dramatizăm consecințele referendumului dat nu se cuvine. Dacă reușește și în Consitutuție se va scrie că familia este alcătuită de un bărbat și o femeie, homosexualii se pot „întorloca” în parteneriat, pentru care va mai trebui de luptat, firește. Iubirea nu are cum suferi din cauza referendumului, fiți pe pace cei care absolutizează iubirea.

Este logic argumentul „referendumiștilor” că sensul întemeierii unei familii este procreația, perpetuarea speciei. Și dacă homosexualii și lesbienele renunță la această „funcție” biologică și socială, răspunzând înclinațiilor sexuale naturale, de ce ar dori să se numească familie sau, cu atât mai mult, să adopte copii? Conformându-se unei particularității naturale, orientării lor sexuale opuse de orientarea majorității, de ce ar merge împotriva naturii pretinzând să crească niște copii străini? Chiar și părinților naturali dreptul de a crește copii le este asigurat numai în anumite condiții. În cazul adopției, trebuie să se ia în considerare interesul copilului în primul rând, cum se va simți acesta, de exemplu, într-o familie cu un mascul în rolul de femelă. Nu e vorba de discriminare, ci de niște limite raționale în procesul adopției. Doar nu invocăm discriminarea în cazul pedofililor?

Sigur, referendumul va avea și unele consecințe politice, care iarăși sunt exagerate. Oricum, ar fi o greșeală să privim acest eveniment prin prisma preferințelor electorale. Participarea sau neparticiparea trebuie să fie o manifestare conștientă, gândită. Homosexualii nu au căzut de pe lună și nu ne-au fost trimiși din Europa ateistă. Ei sunt niște oameni concreți, vecini sau colegi, frați și surori sau chiar copii de-i noștri. Să-i iubim, să-i respectăm, să nu-i demonizăm.