Despre referendum și marșul găgăuz

Semne diacritice

Ultimele manevre ale Platformei DA nu par să aparțină unor lideri începători. Partidul DA a câștigat bătălia pentru referendum, chiar dacă referendumul nu va avea loc.

Decizia legală a Comisiei Electorale Centrale de a considera ca fiind insuficiente cele peste 400 de mii de semnături adunate în favoarea desfășurării referendumului, deoarece nu a fost respectată prevederea constituțională ca în cel puțin jumătate din raioane să fie adunate câte 20 de mii de semnături, le este convenabilă, din punct de vedere tactic, „daiștilor”. Dacă CEC le dădea undă verde, organizarea unui referendum steril nu ar fi adus dividende politice PDA. Rostul unei asemenea acțiuni putea fi pus la îndoială chiar și de adepții platformei, după ce Curtea Constituțională a anulat legea constituțională privind alegerea președintelui Republicii Moldova în Parlament și a „revigorat” vechea procedură de alegere a acestuia prin vot direct, ca până la 2000.

Celelalte schimbări constituționale propuse spre „judecata poporului”, în special anularea totală a imunității parlamentare sau reducerea numărului de deputați până la 71, sunt și mai discutabile, căci șubrezesc instituția Parlamentului, atentează la funcționalitatea acestuia. Este în mod evident o propunere populistă, superficială și, dacă ar insista, liderii PDA se pot alege cu reputația de amatori politici, diletanți.

Indiferent de mărime, o mașină poate să funcționeze numai dacă are instalate un minimum de părți componente, aparate, sisteme etc. Și un Parlament, indiferent de numărul alegătorilor reprezentați de el, trebuie să asigure un anumit număr de legi, într-un anumit număr de domenii, care, dacă nu sunt adoptate sau se adoptă cu întârziere, pun în pericol funcționarea statului respectiv. Dacă se realizează inițiativa PDA de micșorare a numărului de deputați, „capacitatea” legislativă a Parlamentului va avea de suferit, căci va trebui să se procedeze fie la comasarea unor comisii parlamentare permanente, fie la reducerea numărului de membri ai acestora.

Lăsând la o parte cazurile speciale, din punct de vedere demografic, dar și istoric, ale Luxemburgului și Montenegro, niciun Parlament din Europa nu numără mai puțin de 100 de locuri. Comparabilă ca populație cu Republica Moldova, Lituania „întreține” 141 de deputați, iar Estonia și Letonia, cu populații mai puțin numeroase, - respectiv, 101 și 100 de deputați.

Faptul că organizatorii procesului de colectare a semnăturilor au neglijat recomandarea CEC și nu și-au concentrat activitatea într-un anumit număr de raioane, pentru a asigura minimumul de 20 de mii de semnături „în jumătate din unitățile teritorial-administrative”, după cum cere Constituția, poate fi indiciul unui calcul greșit, a unei nepotriviri dintre „socoteala de acasă și cea de la târg”, dar și a unei mișcări tactice.

Nu este exclus că, după decizia CC din 4 martie, nu s-a mai dorit desfășurarea acestui referendum, ci folosirea numărului impresionant de semnături colectate în lupta pentru putere, pentru menținerea spiritului protestatar. Dacă liderii PDA sunt siguri în dreptatea lor și doresc cu adevărat revizuirea deciziei CEC în privința referendumului, era firesc ca ei să cheme cetățenii la protest imediat, nu peste aproape o lună. Scopul lor pare să fie altul, decât referendumul în sine. Listele cu 400 de mii de semnături, „ignorate” de CEC, pot fi folosite cu succes pentru a spori „temperatura” furiei populare, a urii față de regimul oligarhic.

În termenii fotbalistici, prin decizia de anulare a amendamentului constituțional din 2000 privind modul de alegere a șefului statului, regimul a înscris un gol surprinzător în „poarta” PDA, „demonetizând” sensul referendumului în pregătire. Continuând activitatea de colectare a semnăturilor, prezentându-le la CEC într-un număr impresionant, dar fără a putea fi acceptate, PDA se revanșează și își asigură sprijinul celor peste 400 de mii de persoane care au semnat listele respective.

* * *

Găgăuzii se lasă folosiți din nou. La Comrat s-a organizat un marș anti-unionist, în sprijinul „statalității” Republicii Moldova, ca reacție la marșul unioniștilor din 27 martie, motivat de aniversarea a 98-a de la Unirea Basarabiei cu România.

O idee nu se combate prin marșuri, mai cu seamă dacă e o idee rațională, logică, legitimă. Făcând abstracție de faptul că pe ambele maluri ale Prutului suntem același popor, că vorbim aceeași limbă, unioniștii consideră, nu fără argumente, că reunirea ne avantajează nu numai din punct de vedere cultural și lingvistic, dar și economic, social. Dacă diversitatea culturală, etnică este o valoare, și este o valoare, în cadrul României nu avem cum o pierde, ci, dimpotrivă, o sporim.

Găgăuzii au dreptul să-și exprime temerile și interesele proprii, dar fără a trișa, fără a-și băga nasul în problemele noastre identitare și lingvistice, care sunt consecință a propagandei și a spălării de creiere în perioada ocupației sovietice. Și fără manifestări de românofobie, firește. Lozinca „Noi suntem pentru limba moldovenească” afișată de participanții la marșul de sâmbătă de la Comrat denotă fie ignoranță, fie lipsă de respect față de concetățenii majoritari, care vorbesc limba română.

De ce conducerea Autonomiei Găgăuze i-ar implica pe găgăuzi într-o dispută provocată și întreținută în mod artificial de marionetele Rusiei, care nu poate fi câștigată nici măcar prin reocuparea Republicii Moldova? Dacă a supraviețuit ocupației țariste și sovietice, limba română nu are cum piere, înfrântă de un Dodon, oricâți găgăuzi s-ar alinia în spatele său.