Nicolae Negru // De ce nu pot să-l votez pe Alexandru Stoianoglo

Semne diacritice

1. Contracandidatul Maiei Sandu nu vorbește suficient de bine limba română. În cei peste 20 de ani de când ocupă înalte posturi publice – adjunct al procurorului general, deputat în Parlament (de două ori), vicepreședinte al Parlamentului, procuror general – ar fi fost cazul, era obligat să învețe să se exprime fluent în limba de stat. Nu aș vrea să am un președinte care întâmpină probleme de vorbire fie din cauza că nu e capabil să învețe o limbă străină, fie din cauza că nu i-a păsat cum vorbește. Ceea ce i se permite unui deputat sau chiar procuror general, nu i se permite unui președinte, care ne reprezintă pe toți cetățenii Republicii Moldova, inclusiv cei majoritari. Nu aș vrea să mă simt discriminat din nou, ca în perioada ocupației ruse. E adevărat, în scurta noastră istorie nu toți președinții au fost exemplu în ce privește exprimarea, dar între doi candidați care ar fi egali (dar nu sunt) la celelalte capitole, l-aș alege pe cel care posedă mai bine limba oficială. Un președinte nu trebuie să le dea un exemplu prost copiilor de la grădiniță și elevilor.

2. Dl Stoianoglo consideră că „în ceea ce privește denumirea (limbii), aceasta nu este o întrebare filologică” și că „dreptul la opinia finală aparține întotdeauna(!) majorității oamenilor, aparține poporului, felului în care se autoidentifică. Oamenii, și nu cadrele academice, au întotdeauna dreptate în acest caz. Dacă majoritatea populației republicii noastre își consideră limba moldovenească și dacă dorește să consacre acest lucru în legislație, atunci așa să fie” (Tribuna.md). Dar faptul că pe parcursul perioadei de ocupație „limba moldovenească” a fost impusă prin teroare, prin coerciție, că adevărul „filologic” era interzis, nu aveai dreptul să spui că vorbim, pe ambele maluri ale Prutului, aceeași limbă română, nu contează? Contează să legiferăm minciuna ocupantului, roadele propagandei sovietice? Pe de o parte, dl Stoianoglo afirmă că denumirea limbii (adică adevărul) „este o întrebare artificială care este aruncată în societate iar și iar, încercându-se divizarea sau distragerea atenției de la anumite probleme mai de actualitate”, iar, pe de cealaltă parte, el tocmai asta face: încearcă să tulbure din nou apele, propunând referendum într-o chestiune „artificială” generată de ocupația sovietică.

3. Relativismul moral al lui Alexandru Stoianoglo se manifestă și în privința războiului din Ucraina. El nu condamnă invazia rusă, limitându-se la o atitudine „evident negativă” față de război. „Dialogul cu Rusia trebuie restabilit” afirmă el cu aplomb, de parcă ar fi o bagatelă faptul că Rusia bombardează satele și orașele ucrainene, că omoară zeci de mii de oameni, că comite crime de război și genocid, de parcă sancțiunile aplicate de comunitatea internațională, rezoluțiile ONU de condamnare a agresiunii ruse ar fi nejustificate, decise de Maia Sandu. Această poziție reflectă profunda criză morală din societatea noastră paralizată în mare parte de nostalgie și reflexe sovietice, modelată de preocupările imperiale, geopolitice, ale Bisericii Ortodoxe Ruse, ce glorifică și sacralizează crimele de război, genocidul ucrainenilor.

4. Același fals umanism îl afișează dl Stoianoglo într-un interviu recent pentru RTVI: fostul procuror general, care se lăuda, în iulie 2024, că „l-a bătut în cuie pe Şor cu volume de probe dovedite privind furtul miliardului”, nu mai crede potrivit, din rațiuni legate de „prezumția nevinovăției”, să-l asocieze pe vecinul său de bloc cu „un grup criminal organizat” și nu are „absolut nicio pretenție față de el ca om”, deși îl consideră în continuare „unul din principalii beneficiarii ai furtului miliardului”. Ce spectaculos exercițiu de echilibristică etică demonstrează bravul candidat prezidențial, separându-l pe „omul” Șor de tâlharul, criminalul Șor! O face din altruism, pe gratis? Cum trage el linia între om și escroc?

5. În cadrul aceluiași interviu, Stoianoglo se referă la cetățenia română a Maiei Sandu, - „eu consider că președintele țării, primele persoane în stat, reprezentanții serviciilor speciale trebuie să aibă doar cetățenia Republicii Moldova”, candidatul prezidențial cu dublă (sau poate triplă?) cetățenie. Însă „direct și sincer” cum se declară, nu recunoaște că și-a redobândit și el cetățenia română și nu își pune întrebarea de ce a candidat dacă crede că președintele trebuie să aibă doar cetățenia Republicii Moldova? Și atunci când Dodon o ataca pe Maia Sandu pentru dubla cetățenie, de ce a tăcut, nu a manifestat principialitate. Și, fiindcă veni vorba, când i s-a propus să candideze din partea PSRM, l-a informat pe Dodon că e cetățean român?

6. Dar nu numai schimbarea de macaz în cazul lui Șor ridică niște semne de întrebare privind integritatea morală a domnului Stoianoglo. Motive de corupție pot fi presupuse și în eliberarea din închisoare a oligarhului Veaceslav Platon, care a fugit imediat în Marea Britanie, deși era cercetat penal într-un alt dosar, și în neînceperea urmăririi penale în cazul lui Dodon, deși era convins că în „kuliok”-ul pe care l-a acceptat ex-președintele Republicii Moldova de la Plahotniuc erau bani. Presa a scris, cu referire la surse din justiție, că „soția procurorului general a fost înregistrată în calitate de beneficiară efectivă a întreprinderilor din Ucraina controlate de Platon” (ZdG).

7. Cât de mult ar trebui s-o urăști pe Maia Sandu, ca să-l preferi pe Stoianoglo, în spatele căruia stau Dodon cu punga burdușită de valută, Platon cu schemele sale frauduloase și spălătoria de bani murdari din Rusia, Șor cu miliardul furat, pe care îl investește, o parte, în cumpărarea alegătorilor… Iar în spatele acestui trio criminal se vede umbra sinistră a FSB. Să-l votezi pe Alexandru Stoianoglo trebuie să fii la fel de „sincer”, să relativizezi adevărul, să jonglezi la fel de abil cu valorile morale, cu demnitatea de om, cu libertatea noastră și independența Republicii Moldova. Într-un cuvânt: să fii un potențial trădător.