Nicolae Negru // De ce Dodon se aruncă dintr-o extremă în alta? Fiindcă simte umărul PD

Semne diacritice

Ceva îl tulbură, îl zdruncină pe Dodon. Cu „politica externă echilibrată” în gură, el se comportă în relațiile cu Occidentul ca un dezechilibrat, se aruncă dintr-o extremă în alta, de la vorbe mieroase trece la jigniri, de la cuvinte de mulțumire și recunoștință - la reproșuri și acuzații grave.

Recent, el a șocat toată lumea spunând că trei-patru ambasadori din țările UE ar conspira împotriva actualei guvernări, ar bloca dialogul ei cu Bruxelles, iar SUA a fost învinuită, nitam-nisam, că l-ar acoperi pe Plahotniuc, după ce, cu câteva zile mai înainte, Dodon îi mulțumise lui Mike Pompeo pentru că l-a declarat pe Plahotniuc indezirabil în SUA. De ce atâta nerăbdare? Ce se schimbase în cele câteva zile de la întâlnirea cu Mike Pompeo pe coridoarele conferinței pentru securitate de la Munchen? Era neapărat ca învinuirile la adresa SUA să fie publice, canalele diplomatice nu mai funcționează? Sau așa a dorit Moscova? Face parte din scenariul ei de implicare în alegerile din SUA?

Se vede că principiul politicii „echilibrate”, chiar prea „echilibrate”, se aplică doar pe direcția estică (sărind Ucraina), Rusiei nu i se adresează niciun reproș, niciun semn de nemulțumire, deși ar exista niște motive. De ce, de exemplu, Dodon nu se revoltă că Moscova nu se grăbește cu retragerea promisă de anul trecut a munițiilor și armamentului de la Cobasna? Este importantă doar extrădarea lui Plahotniuc și deloc retragerea trupelor ruse? Deși Constituția interzice aflarea trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova, Dodon solicită recunoașterea neutralității de la Occident, care o recunoaște, nu de la Rusia, care nu o recunoaște, însă aceasta nu-l deranjează. În schimb, îl deranjează unionismul permis de Constituție.

Nu încape nicio îndoială că, prin atacul împotriva unioniștilor, Dodon a țintit în „frații români”. Ca și în cazul SUA, e un atac lipsit de logică. De ce și-ar dori președintele o antagonizare a relațiilor cu România? Ca aceasta să stopeze finanțarea proiectelor sociale și culturale din Republica Moldova? Decât Moscovei, care privește cu ochi dușmănoși consolidarea curentului unionist, de pe poziția că pe malurile Prutului ar trăi două popoare diferite, pe când ucrainenii și rușii ar fi același popor, cui i-ar folosi înrăutățirea relațiilor dintre Chișinău și București?

Și fiindcă veni vorba, art. 142 (1) din Constituție, care îl supără pe Dodon, fiindcă prevede posibilitatea revizuirii prin referendum a „dispoziţiilor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului”, a fost o creație a stataliștilor proruși, care au dorit să preîntâmpine astfel posibilitatea ca reunirea Republicii Moldova cu România să fie efectuată prin votul majorității deputaților din Parlament. Dacă se anulează articolul constituțional respectiv, această opțiune devine din nou valabilă.

Însă încercarea de a opri prin referendum un alt referendum e stupidă și antidemocratică în esență. De ce majoritatea cetățenilor nu ar avea dreptul să se expună asupra viitorului Republicii Moldova? De altfel, același articol 142 (2) din Constituție spune că „nicio revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”.

Să fie Dodon de zece ori Dodon, nu e posibil să interzici năzuințele unei treimi (deocamdată) dintre cetățenii Republicii Moldova. (Iar dacă îi luăm în calcul și pe cei de peste hotare, ponderea unioniștilor e și mai mare.) Numai un președinte dezechilibrat poate urzi planuri care destabilizează propriul stat.

Și sprijinul pe care i-l acordă PD, aflându-se într-o alianță neformală cu PSRM, denotă o abatere grosieră de la poziția centristă pe care pretind că o ocupă liderii PD. Oricât ar băga capul în nisip, sunt și ei responsabili pentru „politica externă echilibrată”, pentru extremismul antioccidental și antiromânesc, pentru jocurile Moscovei făcute de Dodon. Despre aceasta vom vorbi în comentariul de luni.