Nicolae Negru // Anatomia unui scandal întâmplător

Semne diacritce

La 14 mai, șefa Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, a expediat „candidaților nepromovați de comisia pre-vetting” o scrisoare despre posibilitatea ca unul dintre membrii acestei comisii, judecătoarea Tatiana Răducanu, să fie „apropiată și să fi acționat în interesul” oligarhului fugar Veaceslav Platon și al avocatului Aurel Colenco, reprezentant principal al intereselor lui Ilan Șor. (Ulterior, doamna Dragalin va preciza că o scrisoare asemănătoare a fost trimisă la Parlament și Președinție.)

În susținerea acestei suspiciuni, în scrisoare sunt citate mesajele telefonice dintre Veaceslav Platon și Aurel Colenco, în perioada 2013 - 2014.

Solicitată de presă, șefa PA a spus că, la 30 aprilie, a decis să pornească un dosar penal pe această cauză, după ce a primit, la 10 aprilie, o notă informativă de la un procuror și „a pus cap la cap” unele informații din presa din acea perioadă, ce păreau să-i confirme suspiciunile. Cu toate că nu dispune de toate probele necesare, răspunsul final urmând să-l dea ancheta, ea s-a hotărât să încalce „procedura ordinară care menține confidențialitatea unui dosar penal” și să informeze judecătorii, procurorii și reprezentanții societății civile care nu au trecut „filtrul” integrității despre posibila încălcare a drepturilor lor.

Aici e, de fapt, momentul cel mai vulnerabil al acțiunilor sale: i se reproșează că operează cu o suspiciune ce poate avea efecte destabilizatoare asupra procesului de verificare a integrității judecătorilor și procurorilor. Dacă era firesc să fie informați Maia Sandu și Igor Grosu, mesajul adresat celor care au picat testul nedumerește, pare să exprime rea intenție, e provocator.

Ulterior Procuratura Anticorupție a venit cu informații suplimentare care nu limpezesc, ci, dimpotrivă, ridică alte semne de întrebare privind sursa și mobilurile acestei dezvăluiri, făcându-ne să credem că suntem martorii unei „întâmplări” - pretinsele discuții între fostul judecător Aureliu Colenco și fugarul Veaceslav Platon despre loialitatea Tatianei Răducanu, care în 2013 era judecător în funcție, erau păstrate din decembrie 2018 în calculatorul unui angajat al Centrului Național Anticorupție (CNA). Acestea lipseau în cele trei telefoane ale lui Veaceslav Platon, predate de autoritățile din Ucraina pe 3 noiembrie 2016, când l-au extrădat autorităților din Republica Moldova.

De ce dar CNA nu a pus aceste informații la dispoziția președintei Maia Sandu, pentru a nu admite includerea Tatianei Răducanu în comisiile pre-vetting și vetting și în componența Consiliului Suprem de Securitate? E cât se poate de legitimă și întrebarea de ce acum? E cumva rodul unei întâmplări sau al unui interes de stopare a procesului de verificare a procurorilor ce stă să înceapă și împotriva căruia s-a pronunțat Veronica Dragalin?

Tatiana Răducanu neagă acuzațiile că i-ar fi făcut lui Colenco serviciile despre care vorbește acesta în schimbul de mesaje cu Platon, ea afirmă că a votat, ca membru a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru ridicarea imunității judecătorului Aurel Colenco și că nu ar fi fost implicată în achiziționarea sediului CSM, dar își dă demisia, pentru a nu prejudicia procesul de verificare externă a integrității procurorilor. Unii consideră că, demisionând, ea își recunoaște, indirect, vina. Din punctul nostru de vedere, ea procedează corect, pentru a pune punct scandalului. Să ne imaginăm cum arăta procesul de vetting cu prezența ei în comisie.

Cu demisia Tatianei Răducanu, scandalul își pierde „combustia” și e pe sfârșite, dacă nu va fi alimentat în continuare, dacă cel care a aruncat pe scena politică înregistrările mesajelor (ce corespund perfect scopului urmărit, de parcă ar fi fost fabricate) dintre Colenco și Platon, nu ne mai aruncă altă informație. După cum e firesc, opoziția s-a grăbit să profite și și-ar dori ca acest conflict să dureze cât mai mult, chemând la „revizuirea” reformei din justiție. Efectele politice ale scandalului le vom vedea la toamnă.

Cât privește șefa Procuraturii Anticorupție, comportamentul ei pare contradictoriu: e de lăudat faptul că a dezvăluit, în pofida regulamentelor, o informație de mare interes public, însă, pe de altă parte, nu e clar de ce a făcut-o: ca să discrediteze, să compromită definitiv procesul de verificare a procurorilor (ea a declarat zilele trecute că nu se opune vetting-ului) sau din dulcea răzbunare, lăsându-se pradă animozității ce se observă, în ultima vreme, în relațiile dintre ea și guvernare? Tonalitatea pe alocuri „publicistică” a comunicatelor PA ne face să credem că Veronicăi Dragalin începe să-i placă politica.