INTERVIU // „Amenințarea Putin este PREZENTĂ, reală și în CREȘTERE! Putin nu respectă diplomația, Putin înțelege forța”

Sursa: ziare.com

Nicolae Ștefănuță

Factorul Trump a dus paradoxal la mai multă integrare europeană, dar amenințarea Putin este prezentă, reală și în creștere, susține Nicolae Ștefănuță, primul român care va reprezenta Uniunea Europeană în relația cu SUA.

Într-un interviu acordat Ziare.com, Nicolae Ștefănuță ne-a vorbit despre statele americane care încă respectă Acordul de la Paris, deși președintele Trump l-a denunțat, dar și despre educație, singura care reduce riscul imbecilității generate de inflația informațiilor false.

Nicolae Ștefănuță este funcționar român al Uniunii Europene din 2007. Din 2012 gestionează portofoliul relației parlamentare între UE și SUA și în 2018 a fost nominalizat să conducă relația bilaterală în materie de politică externă în cadrul Biroului de legătură al Parlamentului European cu Congresul american, o premieră pentru un român.

Ce impact a avut Administrația Donald Trump asupra relațiilor SUA - Uniunea Europeană?

Factorul Trump a dus paradoxal la mai multă integrare europeană. Un prim impact a fost replierea imediată. Având în vedere câteva ezitări la începutul mandatului, Uniunea Europeană a conștientizat că trebuie să fie în stare la nevoie să se apere singură. Au urmat PESCO și alte inițiative în domeniul apărării, cu obiectivul de a crea o piață europeană a apărării.

Cu cât lucrurile se așază în administrația americană, cu atât contactele tradiționale și bunele relații revin.

De curând, a fost instalat noul șef al Departamentului de Stat, Mike Pompeo. Pe relația cu Europa, avem un om care cunoaște foarte bine România și care este un adept al integrării europene, secretarul de stat adjunct Wess Mitchell. În curând sper să avem și un ambasador SUA la Uniunea Europeană în tradiția predecesorilor săi.

Cu ajutorul tuturor acestora, relația noastră poate să-și reia cursul normal, una ce a determinat mersul lumii în ultimii 70 de ani.

UE și SUA câștigă mereu atunci când merg împreună.

Poate suplini Uniunea Europeană prin politici specifice retragerea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice sau există posibilitatea de a obține o întoarcere a Washingtonului în acest acord? Cum afectează politicile de mediu ale Uniunii această decizie a Administrației Trump?

UE acționează deștept în privința acordului de la Paris și a climei.

O să va surprindă, dar la nivel sub-federal, sunt multe state gata să meargă mai departe. California, Oregon, Washington, New York, Massachussetts și altele sunt parte a unei inițiative voluntare de reducere a emisiilor de carbon.

L-am întâlnit pe guvernatorul Californiei, Jerry Brown, și el spune că, în ciuda faptului că sunt în afara Acordului de la Paris, multe state americane, unele de talia unor state mari europene, îndeplinesc și implementează cu vârf și îndesat Acordul de la Paris.

Uniunea Europeană cooperează cu aceste state și astfel ocolește barajul impus de președintele SUA.

În același timp, nu m-ar mira ca Donald Trump să revină asupra acestei decizii, mai ales dacă intrarea ar deschide noi oportunități de investiții, așa cum s-a întâmplat în Germania.

Președintele Trump acționează după o foaie de parcurs promisă în campanie. Președintele dintr-un al doilea mandat însă ar putea acționa altfel și lucra mai mult la moștenirea pe care o lasă, cum se spune, la felul în care vrea să rămână în istorie.

Din poziția primului român care va reprezenta Uniunea Europeană în relația cu SUA, care este perspectiva „amenințării” Rusiei asupra statelor din estul Europei și cum poate fi redusă?

Amenințarea Putin este prezentă, reală și în creștere. Mă aștept la o deteriorare a relațiilor undeva din toamnă. Este o perioadă în care Rusia trebuie să-și atenueze imaginea externă agresivă pentru a putea profita economic și în termeni de imagine de pe urma Campionatului Mondial de fotbal pe care îl găzduiește.

Putin nu respectă diplomația, Putin înțelege forța. A dovedit singur că intrarea în Organizația Mondială a Comerțului și câteva sute de tratate de prietenie și bună înțelegere sunt simplu praf în ochi. Putin nu crede în multilateralism, Putin are ca misiune restabilirea zonei de influență și ocupație din perioada URSS și rearanjarea sistemului de relații internaționale pe fundamentul unor noi piloni, cel rusesc și cel chinezesc.

Pentru moment, această cooperare funcționează, deși știm din istorie că ea are contradicții interne importante.

Cum poate fi redusă această amenințare? Având ochii larg deschiși. Garantând că forțele noastre armate sunt bine dotate și pregătite. Obstrucționând terenul de joacă pe care Rusia îl folosește acum: influențarea minților și alegerilor oamenilor. Reducând ușurința cu care se propagă știrile false. Aș mai spune și prin educație: educația reduce riscul imbecilității generate de inflația informațiilor false.

Cum va afecta Brexit-ul relația dintre Uniunea Europeană și SUA? Există vreo strategie la Bruxelles pentru a se evita eventuale dificultăți?

Brexit este o chestiune nu doar europeană, ci și transatlantică. Marea Britanie nu trebuie crucificată pentru Brexit, ci trebuie menținută în sistemul economic și mai ales de apărare a Vestului.

De altfel, este cunoscut faptul că Marea Britanie va fi primul stat cu care SUA vor negocia un tratat comercial de amploare, după NAFTA.

Echilibrul care trebuie găsit este unul fin. Da, Brexit trebuie să fie urmat de consecințe, altfel noțiunea de membru își pierde din sens. Da, cetățenii europeni trebuie protejați, iar drepturile lor menținute, un deziderat la fel de important pentru milioanele de britanici ce locuiesc pe continent. Da, UK trebuie să rămână aproape de UE.

Ce posibilități reale mai sunt ca negocierile TTIP (tratatul comercial Uniunea Europeană - SUA) să avanseze în situația în care administrația de la Casa Albă se opune acestui tratat?

Posibilități minime și acest lucru nu este rău. Adevărul este că niciunii nu eram pregătiți cu adevărat să avem astăzi un astfel de tratat.

Pași mici în loc de pași mari. Timpul trece și în vidul pe care îl lasă UE și SUA pășește cu încredere China, în special în ce privește stabilirea unor standarde la nivel global. Trebuie abdicat de la principiul „totul sau nimic” și văzut exact care sunt interesele care ne unesc.

Desigur, anunțul Casei Albe în privința tarifelor la oțel nu ne ajută, acel termen de 1 iunie trebuie eliminat urgent pentru Uniunea Europeană. Tacticile agresive de negociere ale președintelui american fac mult rău în termeni de încredere.

De ce lideri ai majorității parlamentare din România spun că parteneriatul strategic cu SUA nu a creat și un parteneriat comercial consistent între cele două state? E adevărat? Ce ar trebui să facă România pentru a atrage investiții americane într-o măsură mai mare?

Pentru că astfel pot justifica propria insuficiență în materie de justiție. Ceea ce poate face Guvernul să atragă și mai multe investiții americane și de oriunde este să ofere un mediu stabil, corect, previzibil.

Conform datelor MAE, balanța comercială cu SUA ne este favorabilă. Exportăm de un miliard de dolari și importăm în valoare de 500 de milioane. Cu toate acestea, SUA sunt abia pe locul 14 la investiții în România. Trebuie să ne întrebăm de ce apare acest decalaj.

Influența Rusiei în Europa de Est poate pune în pericol parteneriatul strategic? Cum se poate apăra România?

Deocamdată această influență este mai degrabă un motor pentru parteneriatul strategic. De ceea ce trebuie să ne păzim este câștigarea minților și sufletelor concetățenilor noștri de un discurs rusesc propagat în defavoarea noastră.

Ce ar trebui să facă România pentru a dezvolta parteneriatul cu SUA și cum poate sprijini dezvoltarea relației dintre Uniunea Europeană și Statele Unite?

România este un jucător important în ecuația UE-SUA. România trebuie să aibă o politică intern-europeană de integrare și una conservatoare externă și de apărare.

În momentul de față, înconjurați de state care au fie interese diferite (Ungaria), fie o istorie diferită în relația cu Rusia (Bulgaria), România poate fi campionul tradiției occidentale în această parte a lumii.

America este interesată ca UE să își asume un rol mai important în Balcani. Aici ne putem impune ca un actor important. Însă noi, în momentul de față, nu avem atâta influență sau voință în state ca Serbia de exemplu, încât să impunem extrădarea unui celebru urmărit penal.

Solidaritatea dintre SUA și Uniunea Europeană în cazul Sripkal va avea urmări în ce privește descurajarea reprezentanților Rusiei de a susține „războiul hibrid” împotriva democrațiilor occidentale?

Nu va schimbă nimic o strategie care este pusă în mișcare de aproape două decenii.

Cu toate acestea, solidaritatea europeană în momente critice este esențială. Cazul Skripal, cel al agentului otrăvit în mijlocul unui oraș englezesc și reacția dură și uniformă la nivel de UE care a urmat după, sunt momente importante și pregătitoare.

La fel se întâmplă pe partea cealaltă a Atlanticului. Confruntat cu incertitudine la Casa Albă privind sancțiunile de exemplu, Senatul american a codificat prin lege aceste sancțiuni printr-un vot care nu lasă loc de speculație: 98 la 2.

Acestea sunt semne că știm să acționăm împreună când e cazul.

Sursa: ziare.com