CIUDĂȚENIE // O femeie a vrut să facă un inel dintr-o parte din cenuşa soţului ei

Cenuşa morţilor nu poate fi exhumată pentru a se realiza bijuterii a stabilit o instanţă ecleziastică din Anglia, răspunzând unei văduve care a cerut „o linguriţă” din cenuşa soţului ei decedat în urmă cu 16 ani, arată platforma Telegraph, citată de agenţia de presă Mediafax.

Cazul insolit a fost audiat de adunarea administrativă şi disciplinară de la vârful Bisericii Anglicane.

O văduvă a cerut autorităţilor ecleziale să îi permită să extragă „o linguriţă” din cenuşa fostului său soţ pentru a realiza un inel. Soţul ei este mort de 16 ani, la scurt timp după ce familia s-a mutat în „casa visurilor”.

Femeia intenţiona să realizeze un inel cu o piatră obţinută din cenuşa soţului ca un simbol de aducere aminte destinat fiicei lor. În ciuda argumentelor oferite de mai mulţi membri ai familiei, biserica a refuzat exhumarea.

Bărbatul a suferit o ”moarte vremelnică”, la vârsta de 38 de ani, în acel moment fiul său având 14 ani, iar fiica 7. Cenuşa sa a fost înmormântată într-un cimitir din Yorkshire.

Văduva a cerut permisiunea „să deschidă sicriul pentru a lua o linguriţă din cenuşa soţului său şi să îl închidă la loc pentru a fi înmormântat din nou”. Ea arăta că ar putea folosi carbonul din cenuşă pentru a-l transforma într-o piatră preţioasă pe care să o monteze la un inel pentru fiica lod în vârstă de 23 de ani în acest moment. În scrisoarea adresată curţii, femeia arăta că fiica ei i-a cerut acest lucru şi ”ca mamă, ştiu că asta ar însemna foarte mult pentru ea”.

Cu privire la transformarea cenuşii morţilor în bijuterii, Mark Hill QC, Cancelar al Diocezei din Leeds a judecat cauza arătând că ”Unele persoane pot considera această practică dezgustătoare. Alţii ne putem gândi şi că nu se împacă prea bine cu învăţătura creştină privind trupul, sufletul şi speranţa învierii”.

În acelaşi timp, figura brisericească a remarcat faptul că ”unele persoane pot să creadă că sunt împliniţi din punct de vedere sentimental dacă vor purta o rămăşiţă arsă din corpul celui drag, altele ar putea căuta mângâiere adevărată folosind simbolul şi legătura personală pe care o au”.

”Sunt mulţumit că persoana care ne cere acest lucru are o motivaţie sinceră şi doreşte să îl onoreze pe soţul său, un om bun şi decent, şi încearcă să uşureze povara durerii şi tristeţii pentru fiica sa care nu avea decât şapte ani la moartea bărbatului. Speră ca apropierea fizică de acest fragment ce ar ţine de tatăl ei ar ajuta-o să păstreze în memorie persoana pe care nu a apucat să o cunoască”, a arătat Hill, care şi-a exprimat empatia pentru familie, dar a adăugat că nu consideră că este vorba despre un caz care să justifice ”abaterea de la prevederile legale şi de doctrină privind tulburarea rămăşiţelor umane”.

Biserica Anglicană acordă foarte rar permisiunea exhumării, considerând că locul de odihnă trebuie să fie respectat. Sunt prevăzute circumstanţe excepţionale, dar „dacă schimbarea modei în ceea ce priveşte doliul şi folosirea cenuşii ar justifica dezgroparea rămăşiţelor umane, locul de odihnă creştin şi-ar pierde sensul”, au arătat reprezentanţii bisericii.